12 definiții pentru spusă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spu [At: PSALT. 31 / V: (asr) spus (Pl: ~suri) / Pl: ~se / E: spune] 1 (Rar) Indicație. 2 Ceea ce e exprimat prin viu grai Si: zisă, (îvr) spusăciune, spusătură. 3 (Pex) Cuvinte. 4 Pronunțare. 5-6 Spunere (5, 7). 7 (Îvp; pfm) Afirmație (3). 8 (Înv; pfm; pex) Povestire. 9 (Reg) Pâră.

SPUSĂ, spuse, s. f. (La sg. și la pl. cu aceeași valoare) Ceea ce s-a spus, zisă; vorbă. Despre viața de la seminar, Creangă n-ar fi avut, după spusele unora, amintiri bune. CĂLINESCU, I. C. 69. Fără să-i fi arătat nimene anume, cunoscu, numai după spuse, în răsărit, Pietrele Doamnei și Rarăul. SADOVEANU, B. 154. Și de aceea spusa voastră era sîntă și frumoasă, Căci de minți era gîndită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deși voi sînteți bătrîni. EMINESCU, O. I 35.

SPUSĂ ~e f. Ceea ce a fost spus; zisă. ◊ După ~ele cuiva după cum a zis cineva. Din ~ele cuiva din vorbele cuiva. Din (sau după) ~e din ceea ce se vorbește; din auzite. /v. a spune

spusă f. ceva spus, cuvânt: spusa noastră era sfântă și frumoasă EM.

spúsă f., pl. e (d. spun). Vorbă spusă: spusa luĭ, spusele luĭ.

SPUS, -Ă, spuși, -se, adj., s. f. 1. Adj. Care a fost exprimat prin viu grai. 2. Adj. Care a fost relatat, povestit. 3. Adj. Care a fost menționat. 4. Adj. Care a fost destăinuit. 5. Adj. Care a fost explicat, lămurit. 6. S. f. (Mai ales la pl.) Vorbă. – V. spune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spu s. f., g.-d. art. spusei; pl. spuse

spu s. f., g.-d. art. spusei; pl. spuse

spu s. f., g.-d. art. spusei; pl. spuse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPU s. afirmație, cuvînt, declarație, mărturisire, relatare, vorbă, zisă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

Intrare: spusă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spu
  • spusa
plural
  • spuse
  • spusele
genitiv-dativ singular
  • spuse
  • spusei
plural
  • spuse
  • spuselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spu, spusesubstantiv feminin

  • 1. mai ales la plural Afirmație, vorbă, zisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Despre viața de la seminar, Creangă n-ar fi avut, după spusele unora, amintiri bune. CĂLINESCU, I. C. 69. DLRLC
    • format_quote Fără să-i fi arătat nimene anume, cunoscu, numai după spuse, în răsărit, Pietrele Doamnei și Rarăul. SADOVEANU, B. 154. DLRLC
    • format_quote Și de aceea spusa voastră era sîntă și frumoasă, Căci de minți era gîndită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deși voi sînteți bătrîni. EMINESCU, O. I 35. DLRLC
etimologie:
  • vezi spune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.