19 definiții pentru spontan (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPONTAN, -Ă, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. ♦ Care acționează cu promptitudine. ♦ Care nu este conștient. [Var.: spontaneu, -ee adj.] – Din fr. spontané, lat. spontaneus.

SPONTAN, -Ă, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. ♦ Care acționează cu promptitudine. ♦ Care nu este conștient. [Var.: spontaneu, -ee adj.] – Din fr. spontané, lat. spontaneus.

spontan, ~ă [At: HELIADE, O. II, 45 / V: ~neu, ~nee / Pl: ~i, ~e / E: fr spontané, lat spontaneus, it spontaneo] 1-2 a, av (Care se produce) de la sine, fără vreo cauză aparentă. 3-4 a, av (Care se face) de bunăvoie. 5-6 a, av (Care se produce) cu promptitudine Si: degajat (10-11), dezinvolt (2), firesc (5), natural. 7-8 a, av (Care apare) pe neașteptate Si: brusc (1), fulgerător (2). 9 (Îs) Generație spontanee Teorie naivă care admitea că unele organisme pot lua naștere din materii minerale sau organice în descompunere.

SPONTAN, -Ă, spontani, -e, adj. Care se face sau se produce de la sine, fără o intervenție din afară sau o cauză exterioară (aparentă); care se face de bunăvoie, nesilit de nimeni; p. ext. care apare brusc, pe neașteptate. La începuturile ei mișcarea muncitorească a avut un caracter spontan. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3. ◊ Generație spontană v. generație. ◊ (Adverbial) Cei care așteptau se despărțiră spontan în două tabere. C. PETRESCU, Î. II 149. Se oferi spontan să le împlinească. REBREANU, R. I 187.

SPONTAN, -Ă adj. Care acționează pe moment, cu promptitudine. ♦ (Fiziol.; despre mișcări) Care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. ♦ (Despre plante) Care cresc liber în natură, în stare sălbatică. [Var. spontaneu, -ee adj. / cf. fr. spontané, lat. spontaneus].

SPONTAN, -Ă I. adj. 1. care acționează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care crește liber în natură. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus)

SPONTAN ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. Mișcare ~ă. 2) Care apare brusc, pe neașteptate. 3) rar (despre plante) Care crește de la sine; necultivat; sălbatic. /<fr. spontané, lat. spontaneus

spontan a. 1. ce se face de bună voie: acțiune spontană; 2. care se execută dela sine și fără vr’o cauză exterioară aparentă: mișcările inimei sunt spontane.

SPONTANEU, -EE adj. v. spontan.

SPONTANEU, -EE, spontanei, -ee, adj. (Ieșit din uz) Spontan. Trecutul se oglindea idealizat în aceste producții spontanee, simple. IORGA, L. II 460. Această admirație profundă a artistului e și dînsa tot atît de spontanee, mai ales în poezia lirică, ca și creațiunea însăși. GHEREA, ST. CR. III 188. ◊ Generație spontanee = generație spontană, v. generație. ◊ (Adverbial) Spontaneu, fără îndemn și fără exemplu, el n-ar fi nimic. IORGA, L. I 78.

*spontanéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (fr. sponianée, d. lat. spontáneus). Făcut din îndemn propriŭ, nu silit: manifestațiune spontanee. Care se mișcă pin sine fără cauză aparentă: mișcările inimiĭ îs spontanee. Generațiune spontanee, animale saŭ plante care, după uniĭ naturaliștĭ, se produc fără sămînță anterioară. Adv. În mod spontaneu. – Maĭ rar și spontan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spontan adj. m., pl. spontani; f. sponta, pl. spontane

spontan adj. m., pl. spontani; f. spontană, pl. spontane

spontan adj. m., pl. spontani; f. sg. spontană, pl. spontane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPONTAN adj. 1. v. brusc. 2. v. natural.

SPONTAN adj. 1. brusc, fulgerător. (O reacție ~.) 2. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.)

Intrare: spontan (adj.)
spontan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spontan
  • spontanul
  • spontanu‑
  • sponta
  • spontana
plural
  • spontani
  • spontanii
  • spontane
  • spontanele
genitiv-dativ singular
  • spontan
  • spontanului
  • spontane
  • spontanei
plural
  • spontani
  • spontanilor
  • spontane
  • spontanelor
vocativ singular
plural
spontaneu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spontaneu
  • spontaneul
  • spontaneu‑
  • spontanee
  • spontaneea
plural
  • spontanei
  • spontaneii
  • spontanee
  • spontaneele
genitiv-dativ singular
  • spontaneu
  • spontaneului
  • spontanee
  • spontaneei
plural
  • spontanei
  • spontaneilor
  • spontanee
  • spontaneelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spontan, spontaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La începuturile ei mișcarea muncitorească a avut un caracter spontan. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3. DLRLC
    • format_quote Cei care așteptau se despărțiră spontan în două tabere. C. PETRESCU, Î. II 149. DLRLC
    • format_quote Se oferi spontan să le împlinească. REBREANU, R. I 187. DLRLC
    • format_quote Trecutul se oglindea idealizat în aceste producții spontanee, simple. IORGA, L. II 460. DLRLC
    • format_quote Această admirație profundă a artistului e și dînsa tot atît de spontanee, mai ales în poezia lirică, ca și creațiunea însăși. GHEREA, ST. CR. III 188. DLRLC
    • format_quote Spontaneu, fără îndemn și fără exemplu, el n-ar fi nimic. IORGA, L. I 78. DLRLC
    • 1.1. Generație spontană (sau spontanee). DLRLC
    • 1.2. Care acționează cu promptitudine. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.3. Care nu este conștient. DEX '09 DEX '98
    • 1.4. (Despre plante) Care cresc liber în natură, în stare sălbatică. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.