spongie sf [At: (a. 1810) BV III, 24 / V: (îrg) ~ghie, (înv) șponghie, (reg) ~ge, șponghe, șp~, șpone / Pl: ~gii / E: lat spongia] (Zlg) Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice și rezistente, care trăiește în colonii dese, fixat pe stâncile submarine Si: burete (Spongia officinalis).

SPONGIE, spongii, s. f. (Zool.) Burete (II 1).

SPONGIE s.f. Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stîncile submarine; burete. [Gen. -iei. / < lat. spongia].

SPONGIE¹ s. f. animal din încrengătura spongierilor, cu corpul dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. (< lat. spongia)

*spóngie f. (lat. spongia, d. vgr. spongia). Zool. Burete de șters. Animalu care conține acest burete. – Spongiile-s o substanță ușoară și poroasă care provine dintr’un celenterat marin. Din cauza proprietățiĭ lor de a suge apa, se întrebuințează la spălat și la șters maĭ ales tablele la școală supt numele de burețĭ. Ele cresc în mare pe coastele Siriiĭ, Greciiĭ, Algeriiĭ și în Adriatica, de unde o scot cufundătoriĭ, care, legațĭ de niște funiĭ și ajutațĭ de o greutate, se lasă răpede la o adîncime de 10-16 metrĭ și o zmulg, ĭar ceĭ de afară îĭ trag îndată la suprafață. Astăzĭ se fac burețĭ artificial de gumă de șters tabla orĭ de spălat la baĭe.

sponghie¹ sf vz spongie

spongie (desp. -gi-e) s. f., art. spongia (desp. -gi-a), g.-d. art. spongiei; pl. spongii, art. spongiile (desp. -gi-i-)

spongie (-gi-e) s. f., art. spongia (-gi-a), g.-d. art. spongiei; pl. spongii, art. spongiile (-gi-i-)

spongie s. f. (sil. -gi-e), art. spongia (sil. -gi-a), g.-d. art. spongiei; pl. spongii, art. spongiile (sil. -gi-i-)

SPONGIE s. (ZOOL.; Spongia officinalis) burete.

SPONGIE s. (ZOOL.; Spongia officinalis) burete.