10 definiții pentru spoit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOÍT1 s. n. Faptul de a (se) spoi.V. spoi.

SPOÍT1 s. n. Faptul de a (se) spoi.V. spoi.

spoit1 sn [At: BARASCH, I. N. 53/5 / Pl: ? / E: spoi] 1-3 Spoire (1-3).

spoit2, ~ă a [At: MÂNCĂRILE, 92/10 / Pl: ~iți, ~e / E: spoi] 1 (Îvp; d. obiecte de metal, lemn etc.) Poleit2. 2 Acoperit cu un strat subțire protector de cositor Si: cositorit2 (2). 3 Acoperit cu un strat subțire de var Si: văruit, (reg) muruit. 4 (Pfm; prt) Fardat2. 5 (Reg; d. oameni) Blond. 6 (Mun) Nebunatic.

SPOÍT1 s. n. Faptul de a spoi. Var pentru văruitul sau spoitul caselor. PAMFILE, I. C. 381.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPOÍT s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire.

SPOÍT s. v. argintare, aurire, poleire, poleit, suflare.

SPOIT s. 1. spoială, spoire, văruială, văruire, văruit. (~ pereților camerei.) 2. cositorire, cositorit, spoire, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

spoit s. v. ARGINTARE. AURIRE. POLEIRE. POLEIT. SUFLARE.

Intrare: spoit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoit
  • spoitul
  • spoitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • spoit
  • spoitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spoit (s.n.)

etimologie:

  • vezi spoi
    surse: DEX '09 DEX '98