18 definiții pentru spelcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPELCĂ, spelci, s. f. (Reg.) Ac de păr. [Var.: spilcă s. f.] – Din ucr. špyl’ka.

SPELCĂ, spelci, s. f. (Reg.) Ac de păr. [Var.: spilcă s. f.] – Din ucr. špyl’ka.

spelcă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) spil~, speal~, spilc s, ~elt (Pl: șpelturi) sn / Pl: ~lci, ~lce / E: ucr шпилька] (Pop) 1 Ac cu gămălie. 2 (Spc) Ac cu gămălie mare cu care se prinde un obiect de îmbrăcăminte și care este folosit și ca podoabă. 3 (Pex) Agrafă (1). 4 (Pex) Broșă (1). 5 av (Îe) A (se) găti ~ A (se) dichisi în mod deosebit. 6 av (Rar; îf spilc; îe) A luci spilc A fi dichisit. 7 Ac de păr.

SPELCĂ, spelci, s. f. (Mai ales în Mold.) Ac de cap. V. ac. Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile și privindu-și fața albă în oglindă. SADOVEANU, N. P. 185. Purta părul ei frumos, ridicat într-o arhitectură complicată și susținută cu tot felul de spelci de argint. CAMIL PETRESCU, O. II 507. – Variantă: spilcă (DELAVRANCEA, S. 11, MAT. FOLK. 115) s. f.

SPELCĂ ~ci f. pop. Obiect de sârmă, îndoit sub formă de U, care servește la prinderea părului; ac de păr; agrafă. /<ucr. špyl’ka

SPILCĂ s. f. v. spelcă.

spilcă f. ac cu gămălie. [Rus. ȘPILĬKA].

spilcă f., pl. ĭ (rut. rus. spilĭka, id.; pol. spilka, spilcă, spinka, cataramă). Vest. Fibulă, bold mare (agrafă) de ținut prinsă pe corp o broboadă, un șal ș. a. Adv. Gătit spilcă, foarte spilcuit scos ca din cutie (fr. à qualre épingles). Est (spelcă). Sîrmă încovoĭată în formă de U cu care femeile își prind păru (în vest ac de cap). V. nap.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spelcă (reg.) s. f., g.-d. art. spelcii; pl. spelci

spelcă (reg.) s. f., g.-d. art. spelcii; pl. spelci

spelcă s. f., g.-d. art. spelcii; pl. spelci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPELCĂ s. v. ac cu gămălie, ac de cap, ac de păr.

spelcă s. v. AC CU GĂMĂLIE. AC DE CAP. AC DE PĂR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spelcă (ci), s. f.1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium).

Intrare: spelcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spelcă
  • spelca
plural
  • spelci
  • spelcile
genitiv-dativ singular
  • spelci
  • spelcii
plural
  • spelci
  • spelcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spilcă
  • spilca
plural
  • spilci
  • spilcile
genitiv-dativ singular
  • spilci
  • spilcii
plural
  • spilci
  • spilcilor
vocativ singular
plural
spilc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spelcă, spelcisubstantiv feminin

  • 1. regional Ac de păr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agrafă diminutive: spelcuță
    • format_quote Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile și privindu-și fața albă în oglindă. SADOVEANU, N. P. 185. DLRLC
    • format_quote Purta părul ei frumos, ridicat într-o arhitectură complicată și susținută cu tot felul de spelci de argint. CAMIL PETRESCU, O. II 507. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.