21 de definiții pentru spart (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPART2, -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ◊ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar; despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.

SPART2, -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ◊ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.

SPART2, -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în cioburi, sfărîmat (sau numai plesnit, crăpat). Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg, unii intrau și alții ieșeau ca la moară. REBREANU, R. II 200. Trase o dată ș-altă dată: Parcă-i fu iarba udată și cremenea-n flintă spartă. ȘEZ. II 77. Rîde ciob de oală spartă, se spune despre cineva care-și bate joc de altul pentru un cusur pe care îl are el însuși. ◊ Expr. A plăti oalele sparte v. oală. (A fi) mînă spartă = (a fi) risipitor. (Cu parafrazarea expresiei) Eu, știi, cu mîna spartă, născut risipitor, De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor. ALECSANDRI, T. II 135. A fi gură spartă v. gură. A mînca de parc-ar fi spart = a mînca mult, cu lăcomie. ♦ (Despre piele, p. ext. despre diferite părți ale corpului) Crăpat, cu crăpături. Au tălpile pline de bube. Au tălpile sparte. STANCU, D. 165. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici, potrivite pentru a fi arse în sobă. ♦ (Despre pămînt) Plin de gropi, răscolit. Un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. ♦ (Rar, despre butoaie) Deschis, desfundat. Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de timbru, răgușit. Zicea cu glas spart. DUMITRIU, N. 136. Îngrozit, tata s-a trîntit la pămînt, strigînd cu vocea spartă: culcat! Șrapnela. SAHIA, N. 61. Glasul ei era răgușit, spart. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, ruinat, dărăpănat. Cînd răsărea dintre stînci bătrîne luna cea palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea... un castel numai pietre și ziduri sparte. EMINESCU, N. 13. E o căsuță veche și spartă, mică. BOLLIAC, O. 92. 3. (Despre obiecte de încălțăminte și de îmbrăcăminte) Rupt, găurit. A doua zi, Oarță se ivise tot... cu opincile sparte. C. PETRESCU, R. DR. 51. Are mîndra nouă ii: Trei sînt rupte, patru sparte, Două nu se țin pe spate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. ◊ (Prin metonimie) Acești bieți dăscălași, care au fost depozitari limbei și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată, plină de privațiuni și de coate sparte. GHICA, S. 52.

SPART ~tă (~ți, ~te) înv. (despre oștiri) 1) Care este împrăștiat. 2) (despre obiecte) Care este prefăcut în cioburi; sfărâmat; crăpat. /v. a (se) sparge

spart a. împrăștiat: oștire, spartă și risipită BĂLC.; 2. sfărâmat: un geam spart; 3. risipitor: mână spartă, ║ n. sfârșit: a ajuns și el la spartul târgului.

1) spart, -ă adj. (d. sparg). Mină spartă, om risipitor. A plăti oalele sparte, a despăgubi. S. n. La spartul tîrguluĭ, cînd s’a sfirșit o adunare, o petrecere, o întreprindere: de ce-aĭ venit și tu tocmaĭ la spartu tîrguluĭ?


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut ușor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiță ~.) 4. forțat, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 5. v. jefuit. 6. străpuns. (Front ~.)

SPART adj. v. bătut, biruit, distrus, hârâit, hârâitor, împrăștiat, înfrânt, învins, nimicit, răgușit, risipit, rupt, sfărâmat, sfâșiat, spintecat, uzat, zdrobit.

SPART adj., s. v. cheltuitor, risipitor.

spart adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR.

spart adj. v. BĂTUT. BIRUIT. DISTRUS. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. ÎMPRĂȘTIAT. ÎNFRÎNT. ÎNVINS. NIMICIT. RĂGUȘIT. RISIPIT. RUPT. SFĂRÎMAT. SFÎȘIAT. SPINTECAT. UZAT. ZDROBIT.

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut ușor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiță ~.) 4. forțat, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 5. străpuns. (Front ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acțiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienți oameni pentru desfășurarea unei acțiuni ilicite

a fi mână spartă expr. a fi risipitor / cheltuitor.

a intra la chintă spartă expr. (intl.) a găsi omul sau obiectul care-i lipsea cuiva.

a mânca ca un lup / ca un spart / de parcă ar fi spart expr. a mânca cu poftă, cu lăcomie, mestecând și înghițind rapid.

a plăti oalele sparte (ale cuiva) expr. a suporta plata unor daune.

a plăti oalele sparte de altcineva expr. a fi învinuit pe nedrept, a fi tras la răspundere pentru o faptă comisă de cineva.

chintă spartă expr. 1. (cărt.) suită de cinci cărți din care lipsește una. 2. (intl.) ghinion. 3. (intl.) acțiune fără șanse de reușită.

gură bogată / spartă expr. 1. persoană vorbăreață. 2. persoană indiscretă.

mână spartă expr. om risipitor.

Intrare: spart (adj.)
spart1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spart
  • spartul
  • spartu‑
  • spartă
  • sparta
plural
  • sparți
  • sparții
  • sparte
  • spartele
genitiv-dativ singular
  • spart
  • spartului
  • sparte
  • spartei
plural
  • sparți
  • sparților
  • sparte
  • spartelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spart (adj.)

  • 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi.
    exemple
    • Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg, unii intrau și alții ieșeau ca la moară. REBREANU, R. II 200.
      surse: DLRLC
    • Trase o dată ș-altă dată: Parcă-i fu iarba udată și cremenea-n flintă spartă. ȘEZ. II 77.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Râde ciob de oală spartă, se spune despre cineva care-și bate joc de altul pentru un cusur pe care îl are el însuși.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cheltuitor un exemplu
      exemple
      • (Cu parafrazarea expresiei) Eu, știi, cu mîna spartă, născut risipitor, De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor. ALECSANDRI, T. II 135.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.6. (Despre piele, prin extensie despre diferite părți ale corpului) Cu crăpături.
      surse: DLRLC sinonime: crăpat (adj.) un exemplu
      exemple
      • Au tălpile pline de bube. Au tălpile sparte. STANCU, D. 165.
        surse: DLRLC
    • 1.7. (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.8. (Despre pământ) Plin de gropi.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: răscolit un exemplu
      exemple
      • Un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15.
        surse: DLRLC
    • 1.9. rar Despre butoaie:
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: deschis desfundat un exemplu
      exemple
      • Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4.
        surse: DLRLC
    • 1.10. figurat (Despre sunete) Lipsit de sonoritate.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dogit răgușit 3 exemple
      exemple
      • Zicea cu glas spart. DUMITRIU, N. 136.
        surse: DLRLC
      • Îngrozit, tata s-a trîntit la pămînt, strigînd cu vocea spartă: culcat! Șrapnela. SAHIA, N. 61.
        surse: DLRLC
      • Glasul ei era răgușit, spart. VLAHUȚĂ, O. A. III 141.
        surse: DLRLC
  • 2. Despre ziduri, clădiri:
    exemple
    • Cînd răsărea dintre stînci bătrîne luna cea palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea... un castel numai pietre și ziduri sparte. EMINESCU, N. 13.
      surse: DLRLC
    • E o căsuță veche și spartă, mică. BOLLIAC, O. 92.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte:
    exemple
    • A doua zi, Oarță se ivise tot... cu opincile sparte. C. PETRESCU, R. DR. 51.
      surse: DLRLC
    • Are mîndra nouă ii: Trei sînt rupte, patru sparte, Două nu se țin pe spate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442.
      surse: DLRLC
    • (Prin metonimie) Acești bieți dăscălași, care au fost depozitari limbei și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată, plină de privațiuni și de coate sparte. GHICA, S. 52.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit (Despre oștiri) Care este împrăștiat.
    surse: NODEX

etimologie:

  • vezi sparge
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX