16 definiții pentru sparcetă sparchetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchétă s. f.] – După fr. esparcette.

SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchétă s. f.] – După fr. esparcette.

sparce sf [At: BRANDZA, FL. 100 / V: (reg) ~che~, ~rse~, ~rțet sm, ~rțe~, ~rze~, pa~, (îvr) esparse~ / Pl: ~te / E: fr esparcette cf ger Esparsette] 1 (Șîc ~ comună) Plantă erbacee din familia leguminoaselor cu tulpina ascendentă, simplă sau ramificată, cu flori roșii sau roz dispuse în ciorchini la baza frunzelor, cu fructul în formă de păstaie care se cultivă ca plantă furajeră Si: (reg) bortocină, trifoi, iarbă-săracă (Onobrychis viciaefolia). 2 (Șîc ~ de munte) Mică plantă păroasă, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori mari de culoare roșie sau violetă (Onobrychis transilvanica).

SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-trandafirii, cu fructele păstăi care închid o singură sămînță; este cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis sativa). – Variantă: sparchétă s. f.

SPARCÉTĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructele păstăi, cultivată ca nutreț. [Var. sparchetă s.f. / după fr. esparcette].

SPARCÉTĂ s. f. plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și fructele păstăi. (după fr. esparcette)

SPARCÉTĂ ~e f. Plantă erbacee furajeră, cu frunze compuse din mai multe perechi de fiole alungite și cu flori roșii-trandafirii. /<fr. esparcette

sparcetă f. gen de graminee adesea cultivate ca plantă de nutreț (Onobrychis = fr. esparcette].

*sparcétă f., pl. e (fr. esparcette, pv. esparceto; rut. sparcéta și -séta). O plantă leguminoasă papilionacee care crește pin pășunĭ, livezĭ și locurĭ petroase și care se și cultivă p. nutrețu excelent pe care-l constitue (onóbrychis sativa). – Pop. capu cocoșuluĭ.

SPARCHÉTĂ s. f. v. sparcetă.

SPARCHÉTĂ s. f. v. sparcetă.

SPARCHÉTĂ s. f. v. sparcetă.

sparche sf vz sparcetă

SPARCHÉTĂ s.f. v. sparcetă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sparcétă s. f., g.-d. art. sparcétei; pl. sparcéte

sparcétă s. f., pl. sparcéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPARCÉTĂ s. (BOT.; Onobrychis viciaefolia) (reg.) trifoi, iarbă-săracă.

SPARCE s. (BOT.; Onobrychis viciaefolia) (reg.) trifoi, iarbă-săracă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPARCE (după fr. esparcette) s. f. Plantă furajeră perenă, din familia leguminoaselor, cu lăstari erecți, înalți de 40-100 cm, cu frunze imparipenat-compuse și cu flori roșietice grupate în racem dens (Onobrychis viciifolia), fructul este o păstaie în formă de semicerc comprimat. Are un conținut bogat în proteine și vitamine. Este specie meliferă.

Intrare: sparcetă
sparcetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sparce
  • sparceta
plural
  • sparcete
  • sparcetele
genitiv-dativ singular
  • sparcete
  • sparcetei
plural
  • sparcete
  • sparcetelor
vocativ singular
plural
sparchetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sparche
  • sparcheta
plural
  • sparchete
  • sparchetele
genitiv-dativ singular
  • sparchete
  • sparchetei
plural
  • sparchete
  • sparchetelor
vocativ singular
plural