spăcel sn [At: LB / V: ~eală sf, ~cee sf, ~ătc~, ~ătic~, spac~, spatel, spatic~, spațel, spețel / Pl: ~e / E: spate + -el] 1-2 (Reg) Corset sau pieptar purtat de femeile de la țară. 3 (Reg) Bluză scurtă femeiască făcută din pânză de bumbac, de cânepă sau de in, de obicei împodobită cu cusături pe guler, pe piepți și pe manșete și cu bogate încrețituri. 4 (Reg; spc) Ie. 5 (Reg; prc) Piept la cămășile țărănești purtate de femei. 6 (Ban; Trs; prc) Mânecă. 7 (Reg) Partea de la talie în jos a unei cămăși țărănești purtate de femei.

SPĂCEL, spăcele, s. n. (Regional) Obiect de îmbrăcăminte femeiască, asemănător cu ia. Vinde-o vacă ș-un vițel Și-și ia poale și spăcel. MARIAN, NU. 36.

SPĂCEL, spăcele, s. n. (Reg.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască, asemănător cu ia. – Din spate + suf. -ic-el.

spacel sn vz spăcel

spatel sn vz spăcel

spaticel sn vz spăcel

spațel sn vz spăcel

spăceală sf vz spăcel

spăcee sf vz spăcel

spătcel sn vz spăcel

spăticel sn vz spăcel

spețel sn vz spăcel

SPĂCEL s. v. corset, ie.

spăcel s. v. CORSET. IE.