opțiuni
  • info

16 definiții pentru spânatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÂNATIC, -Ă, spânatici, -ce, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. [Var.: spânatec, -ă, adj.] – Spân + suf. -atic.

SPÂNATIC, -Ă, spânatici, -ce, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. [Var.: spânatec, -ă, adj.] – Spân + suf. -atic.

spânatic, ~ă a [At: (a.1805) GRECU, P. 280 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: spân1 + -atic] 1-4 Spân (1-2, 9-10). 5 (Pan; d. oi) Care are lână puțină, iar pe pântece aproape deloc.

SPÂNATIC ~că (~ci, ~ce) Care este cam spân. /spân + suf. ~atic

spânatic a. și m. cam spân.

SPÂNATEC, -Ă adj. v. spânatic.

SPÂNATEC, -Ă adj. v. spânatic.

spânatec, ~ă a vz spânatic

SPÎNATEC, -Ă adj. v. spînatic.

SPÎNATIC, -Ă, spînatici, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și mustața rară. Pe fereastră văzură îndată în lumina vetrei pe un om cu obrazul încrețit și spînatic. SADOVEANU, O. VIII 115. Cam spînatic de feliul lui, musteață de loc, și barbă puțintică tare. MIRONESCU, S. A. 54. Un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 26. – Variantă: spînatec, -ă (PAS, Z. I 25, C. PETRESCU, A. 301, POPA, V. 81) adj.

SPÎNATEC, -Ă, spînateci, -e, adj. v. spînatic.

SPÎNATIC, -Ă, spînatici, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. [Var.: spînatec, -ă adj.] – Din spîn + suf. -atic.

spînátic, -â adj. (d. spîn). Cam spîn: om spînatic, față spînatică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spânatic adj. m., pl. spânatici; f. spânatică, pl. spânatice

spânatic adj. m., pl. spânatici; f. spânatică, pl. spânatice

spânatic adj. m., pl. spânatici; f. sg. spânatică, pl. spânatice

spânatic.

spînatic

Intrare: spânatic
spânatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spânatic
  • spânaticul
  • spânaticu‑
  • spânatică
  • spânatica
plural
  • spânatici
  • spânaticii
  • spânatice
  • spânaticele
genitiv-dativ singular
  • spânatic
  • spânaticului
  • spânatice
  • spânaticei
plural
  • spânatici
  • spânaticilor
  • spânatice
  • spânaticelor
vocativ singular — —
plural — —
spânatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spânatec
  • spânatecul
  • spânatecu‑
  • spânatecă
  • spânateca
plural
  • spânateci
  • spânatecii
  • spânatece
  • spânatecele
genitiv-dativ singular
  • spânatec
  • spânatecului
  • spânatece
  • spânatecei
plural
  • spânateci
  • spânatecilor
  • spânatece
  • spânatecelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spânatic, spânaticăadjectiv

  • 1. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe fereastră văzură îndată în lumina vetrei pe un om cu obrazul încrețit și spînatic. SADOVEANU, O. VIII 115. DLRLC
    • format_quote Cam spînatic de feliul lui, musteață de loc, și barbă puțintică tare. MIRONESCU, S. A. 54. DLRLC
    • format_quote Un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 26. DLRLC
etimologie:
  • Spân + sufix -atic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.