O definiție pentru sorbit (part.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. 2. A înghiți. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).
Intrare: sorbit (part.)
sorbit1 (part.) participiu
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sorbi, sorbverb
- 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). DEX '09 DLRLCsinonime: bea
- Și-a turnat în cele din urmă și lui însuși și m-a îndemnat și pe mine să sorb numai o picătură. SADOVEANU, N. F. 15. DLRLC
- Într-un salon, o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. GÎRLEANU, L. 44. DLRLC
- Îmi luai locul... în colțul canapelei și liniștit, îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. DLRLC
- Ca niciodată soarbe din cafea mai alene. BASSARABESCU, S. N. 13. DLRLC
- 1.1. A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Boierul... sorbi cu ochii închiși paharul mare de vin. SADOVEANU, O. VII 156. DLRLC
- Sorbeau la vin parcă s-ar fi bătut zece nebuni la gura lor. POPESCU, B. II 51. DLRLC
- A sorbit cupa pînă la picătura din fund. CARAGIALE, O. III 74. DLRLC
- Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
- Sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I 104. DLRLC
- Cu gîndul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri. ODOBESCU, S. III 36. DLRLC
- A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pot să zic fără păcat că eram frumușică în pelinci, de-ți venea să mă sorbi într-o lingură de apă. GANE, N. II 162. DLRLC
- Și așa de... drăgălașă mai rar, încît s-o sorbi într-un pahar cu apă. ISPIRESCU, L. 352. DLRLC
-
- A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Supăratu-s-a nevasta pe zmeu, de să-l fi putut, l-ar fi sorbit într-o lingură de apă. BOTA, P. 85. DLRLC
- Îl pizmuiesc și, numai dacă ar putea, l-ar sorbi într-o lingură de apă. MARIAN, O. I 308. DLRLC
-
- A sorbi (pe cineva) cu ochii (din ochi sau cu privirea). DLRLC
- A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Herdelea] rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt. REBREANU, R. I 31. DLRLC
- Așa cum era Pangrati, dar ne era drag și sorbeam lecțiile lui. HOGAȘ, H. 69. DLRLC
- În ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. DLRLC
-
-
-
-
- Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise. SADOVEANU, N. P. 45. DLRLC
- Apa se repezi năprasnic să-l soarbă, și mai multe nu. DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
- Dunărea... soarbe 120 de rîuri. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
- Curînd desimea codrilor ne sorbi în adîncurile sale nestrăbătute. HOGAȘ, M. N. 205. DLRLC
- [Soarele] în curînd... apare pe orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
- Ochii? Cîte dulci imagini au sorbit a lor lumine. EMINESCU, O. IV 45. DLRLC
- Holera la el sărea... Gură pe gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i le sorbea. ALECSANDRI, P. P. 39. DLRLC
-
- Atît de mult basmele și visele-mi sorbeau viața, încît chiar lăcomia copilărească dispăruse; ba uneori trebuia cu d-a sila să mă puie la masă. DELAVRANCEA, T. 20. DLRLC
-
-
- 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: inspira
- Fata... sorbea, cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare, mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. DLRLC
- De-aș putea să sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la întîia zi, după 22 de ani de pribegie. DELAVRANCEA, O. II 183. DLRLC
- Am sorbit din adînc vîntul rece. CARAGIALE, P. 38. DLRLC
- Învață-mă să rîd cu tine-n soare, Să-i sorb lumina caldă. TOPÎRCEANU, B. 86. DLRLC
- O, steaua mea, alungă norii, Să-ți sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii Cu ochii țintă către tine. CERNA, P. 24. DLRLC
- Mă du departe, mai departe! La munți cu fruntea de zăpadă, Să sorb din freamătul pădurii ș-al ierburilor din livadă. GOGA, C. P. 11. DLRLC
-
etimologie:
- *sorbire (= sorbere) DEX '09 DEX '98