14 definiții pentru somnolență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOMNOLENȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și veghe, în care diverse funcții și reacții ale organismului sunt diminuate; moleșeală, toropeală, somnie, somnoroșie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.

SOMNOLENȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și veghe, în care diverse funcții și reacții ale organismului sunt diminuate; moleșeală, toropeală, somnie, somnoroșie. – Din fr. somnolence, lat. somnolentia.

somnolență sfs [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~lin~ / E: fr somnolence] 1 Stare intermediară între veghe și somn, caracterizată prin diminuarea și încetinirea activității spontane motorii și psihice și reducerea reacțiilor față de stimulii mediului extern Si: adormeală, ațipeală (2), ațipire (2), dormitare (2), moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, piroteală, toropeală, (rar) somnie, (înv) somnoroșie, (reg) clipoceală2, clipocire2 (1), picuială, pioceală, pircoteală, pircotit, somneală, somnoreală, somnoroșeală, (îvr) somnărie, somnoșare. 2 (Pex) Stare de inactivitate. 3 (Rar) Hibernare (1).

SOMNOLENȚĂ s. f. Stare intermediară între somn și trezie; moleșeală, toropeală. Cădea într-o somnolență care-i aromea conștiința. C. PETRESCU, A. 379. Sus soarele începe acum să se ridice... Poetul cade iarăși în dulcea-i somnolență. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 176.

SOMNOLENȚĂ s.f. Stare între somn și trezie; moleșeală; toropeală. [Cf. fr. somnolence, lat. somnolentia].

SOMNOLENȚĂ s. f. stare între somn și trezie; moleșeală; toropeală. (< fr. somnolence, lat. somnolentia)

SOMNOLENȚĂ ~e f. 1) Stare intermediară între somn și veghe. 2) fig. Lipsă de activitate; inactivitate. /<fr. somnolence

somnolență f. 1. starea mijlocie între somn și veghiere; 2. dispozițiune obișnuită de a dormi.

*somnolénță f., pl. e (lat. somnolentia). Somn pe jumătate, starea omuluĭ care nu e treaz, nici adormit bine. Fig. Moleșeală, toropeală, indolență: somnolența unuĭ popor.

somnolință sf vz somnolență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

somnolență s. f., g.-d. art. somnolenței

somnolență s. f., g.-d. art. somnolenței

somnolență s. f., g.-d. art. somnolenței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOMNOLENȚĂ s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

Intrare: somnolență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • somnolență
  • somnolența
plural
genitiv-dativ singular
  • somnolențe
  • somnolenței
plural
vocativ singular
plural
somnolință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

somnolențăsubstantiv feminin

  • 1. Stare intermediară între somn și veghe, în care diverse funcții și reacții ale organismului sunt diminuate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cădea într-o somnolență care-i aromea conștiința. C. PETRESCU, A. 379. DLRLC
    • format_quote Sus soarele începe acum să se ridice... Poetul cade iarăși în dulcea-i somnolență. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 176. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.