SOMAȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiune s. f.] – Din fr. sommation.

somație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr sommation] 1 Cerere categorică (și sub amenințare) adresată cui pentru a (nu) face ceva Si: somare (1). 2 Ordin scris, emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să (nu) execute ceva Si: somare (2). 3 (Jur; spc) Invitație scrisă făcută de un creditor debitorului de a-și executa obligația de bunăvoie, în caz contrar trecându-se la urmărirea lui silită Si: (rar) avertizare (2), somare (3).

SOMAȚIE, somații, s. f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiune s. f.] – Din fr. sommation.

SOMAȚIE, somații, s. f. Acțiunea de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere într-o formă imperativă (și sub amenințare de consecințe) să facă (sau să nu facă) ceva. La izbucnirea mulțimii răspunse o nouă somație ascuțită, pătrunzătoare, de trompetă, care vestea prelung moartea. CAMIL PETRESCU, N. 22. Ușa de sus, zăvorîtă; o somație, două, a treia. C. PETRESCU, C. V. 331. ♦ Ordin scris, emanat de la o autoritate, prin care se ordonă cuiva să execute un lucru. Am intrat practicant la o percepție... unde scriam teancuri de somații galbene. I. BOTEZ, ȘC. 62. Moșia era scoasă în vînzare, [proprietarul] avea un teanc de somații pe cap. VLAHUȚĂ, O. A. 273. – Variantă: (învechit) somațiune s. f.

SOMAȚIE s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ Act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ♦ Poruncă, cerință, rugăminte imperativă. [Gen. -iei, var. somațiune s.f. / < fr. somation].

SOMAȚIE s. f. 1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ◊ poruncă, cerință, rugăminte imperativă. 2. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău. (< fr. sommation)

SOMAȚIE ~i f. 1) v. A SOMA. 2) Ordin categoric (oral sau scris), prin care i se cere cuiva să efectueze sau să înceteze efectuarea unei acțiuni. [G.-D. somației; Sil. -ți-e] /<fr. sommation

somațiune sf vz somație

SOMAȚIUNE s.f. v. somație.

somați(un)e f. 1. acțiunea de a soma: somațiune verbală; 2. act ce conține o somațiune.

*somațiúne f. (fr. sommation). Acțiunea de a soma: dacă mulțimea turbulentă nu se împrăștie în liniște după treĭ somatiunĭ, armata poate împușca. Hîrtia care conține o somațiune. – Și -áție.

somație (desp. -ți-e) s. f., art. somația (desp. -ți-a), g.-d. art. somației; pl. somații, art. somațiile (desp. -ți-i-)

somație (-ți-e) s. f., art. somația (-ți-a), g.-d. art. somației; pl. somații, art. somațiile (-ți-i-)

somație s. f. (sil. -ți-e), art. somația (sil. -ți-a), g.-d. art. somației; pl. somații, art. somațiile (sil. -ți-i-)

somație

SOMAȚIE s. invitare, invitație, somare. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)

SOMAȚIE s. invitare, invitație, somare. (~ făcută cuiva pentru a respecta legalitatea.)