21 de definiții pentru soldat (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLDÁT2, soldați, s. m. Militar care nu are niciun grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată; p. gener. militar care își execută stagiul. ♦ Fig. Luptător, militant. – Din fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.

soldat1 sm [At: NECULCE, L. 243 / V: (înv) sal~, săl~, săldaț, (rar) / Pl: ~ați / E: rs soldat, fr soldat, it soldato] 1 Persoană care face parte din cadrul armatei (indiferent de gardul pe care îl are) Si: militar, ostaș, (îvp) oștean, (înv) săgar, voinic, (reg) cătană. 2 Persoană care își îndeplinește stagiul în armată Si: militar, ostaș, (îvp) oștean, (înv) săgar, voinic, (reg) cătană. 3 (Spc) Cel mai mic grad în armată. 4 Persoană care deține gradul de soldat (3). 5 (Îs) De-a ~ații Numele unui joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 6 (Șîs ~ de plumb) Jucărie în formă de mică figură de plumb care reprezintă un soldat (1). 7 (Fig) (Adesea cu determinări are indică domeniul) Persoană care militează pentru o cauză, o idee și care luptă pentru ea Si: combatant (5), luptător, militant, ostaș.

SOLDÁT2, soldați, s. m. Militar care nu are nici un grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată; p. gener. militar care își execută stagiul. ♦ Fig. Luptător, militant. – Din fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.

SOLDÁT, soldați, s. m. Persoană care își face serviciul militar, fără a avea vreun grad; p. ext. orice militar. N-au voie să ridice armele asupra noastră, că și noi am fost soldați. REBREANU, R. II 232. Trebuie să fie frumos Gheorghe în haine de soldat! BUJOR, S. 132. Familia soldatului să fie scutită de dajdie cîtă vreme va sluji el. BĂLCESCU, O. I 36. ♦ Fig. Persoană care susține o cauză, o idee și luptă pentru ea. Soldat al păcii.

SOLDÁT s.m. Militar care servește în armată fără a fi gradat; ostaș de rând, oștean. ♦ Militar de profesie. ♦ (Fig.) Luptător, militant activ pentru o cauză. [Cf. fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat].

SOLDÁT s. m. 1. militar care servește în armată fără a fi gradat. ◊ militar de profesie. 2. (fig.) militant activ pentru o cauză. (< fr. soldato, germ. Soldat)

SOLDÁT ~ți m. 1) Persoană care face stagiul militar sau face parte din cadrul armatei; ostaș; militar. 2) fig. Luptător activ pentru o cauză; ostaș; militant; combatant. /<fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat

* soldát m. (fr. soldat, d. it. soldato, adică „lefegiŭ”, d. soldo, soldă). Militar (ostaș, oștean) de gradu cel maĭ jos: soldat, caporal, sergent, plutonier, ofițer. – Pop. (rar azĭ) saldat (rus. soldát, rostit saldat).

feméie-soldát s. f. Femeie care luptă ca soldat ◊ „Astfel, un rezervist a fost sodomizat de sergentul său în plină desfășurare a «Furtunii deșertului», 26 de femei-soldați au fost mai mult decât hărțuite sexual în cadrul unui congres al aviatorilor de către colegii lor – bărbați [...]” As 39/92 p. 15 (din femeie + soldat; cf. fr. femme-soldat; DMN, DMC 1968)

soldát-píctor s. m. 1977 Pictor care este militar v. soldat-poet (din soldat + pictor)

soldát-poét s. m. Poet care este militar ◊ „A fost un soldat-poet care a cântat patria și poporul și tot ce n-a reușit să spună prin mijlocirea versului a spus prin sacrificiul suprem în vara lui 1916.” Săpt. 18 VII 75 p. 3. ◊ „Un soldat-pictor și un soldat-poet mărșăluiau în toamna anului 1944 într-o coloană militară spre Clujul eliberat [...]” Sc. 1 IX 77 p. 1 (din soldat + poet)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLDAT s. militar, ostaș, oștean, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GRADE MILITARE. Subst. Soldat, soldățel (dim.), soldățoi (augm., peior.). Gradat; fruntaș (soldat fruntaș); caporal, căprar (pop.); sergent; sergent-major; plutonier; plutonier-major, majur (pop.); plutonier-adjutant; subofițer; ofițer; ofițer inferior; ofițer superior; sublocotenent; locotenent; locotenent-major; căpitan; maior; locotenent-colonel; colonel; general-maior; general-locotenent; general-colonel; general; general de armată; mareșal; generalisim. Grade din marina militară: Marinar, matelot, matroz (ieșit din uz); cartnic; miciman (ieșit din uz); contramaistru (înv.); căpitan-locotenent; căpitan de rangul al treilea; căpitan de rangul al doilea; căpitan de rangul întîi; comandor (înv.); contraamiral; viceamiral; amiral. Adj. Soldățesc, ostășesc, militar, milităresc; ofițeresc. Vb. A avea gradul de..., a purta gradul de...; a avansa, a înainta în grad. A acorda cuiva gradul de..., a avansa, a înainta în grad (pe cineva). A-i lua cuiva gradul de..., a degrada. Adv. Soldățește, ostășește, militărește; ofițerește. V. armată, ostaș.

Intrare: soldat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soldat
  • soldatul
  • soldatu‑
plural
  • soldați
  • soldații
genitiv-dativ singular
  • soldat
  • soldatului
plural
  • soldați
  • soldaților
vocativ singular
  • soldatule
  • soldate
plural
  • soldaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soldat, soldațisubstantiv masculin

  • 1. Militar care nu are niciun grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote N-au voie să ridice armele asupra noastră, că și noi am fost soldați. REBREANU, R. II 232. DLRLC
    • format_quote Trebuie să fie frumos Gheorghe în haine de soldat! BUJOR, S. 132. DLRLC
    • format_quote Familia soldatului să fie scutită de dajdie cîtă vreme va sluji el. BĂLCESCU, O. I 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.