11 definiții pentru sol (chim.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.

sol1 sm [At: PO 110/11 / V: (reg) stol / Pl: ~i / E: slv солъ] 1-2 Persoană însărcinată să ducă, să predea ceva cuiva sau undeva ori să transmită, să comunice cuiva sau undeva știri, dispoziții, ordine etc. Si: emisar (2), mesager, crainic2 (7), trimis1, vestitor, (înv) mesit, poslaneț, poslanic, pristav, telal, (îvr) pristavnic, strigător, (reg) crancău, mânat1. 3 (Reg; îe) A da ~ A comunica (2). 4 (Reg) Vornicel la nuntă. 5 Persoană desemnată să ducă tratative oficiale în numele unei țări, al unui suveran etc. Si: delegat2 (4), emisar (1), împuternicit, reprezentant, trimis1, (înv) mesit, rugător, solitor (2). 6 (Asr) Reprezentant. 7 (Fig) Persoană care reprezintă o clasă socială, o școală, un curent etc. Si: exponent (1), reprezentant.

sol2 smi [At: VALIAN, V. / E: fr, it sol] (Muz) 1 Denumire simbolică, în notația1 silabică, a celei de-a cincea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale G). 2 Sunetul corespunzător solului (1). 3 Nota corespunzătoare solului (2).

sol3 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 4 / Pl: ~uri / E: fr sol, lat solum] 1 Strat afânat, moale și friabil, care se găsește la suprafața scoarței pământului și în care se dezvoltă viața vegetală. 2 (Pgn) Pământ. 3 (Spc; mpl) Teren considerat sub raportul productivității ori al configurației. 4 (Spc; mpl) Suprafață delimitată de teren (agricol) Si: pământ. 5 (Rar; îs) ~ natal Loc natal. 6 (Șîs exercițiu la ~) Probă de gimnastică artistică sau sportivă în cadrul unei competiții, constând dintr-un număr de exerciții impuse și altele liber alese, executate cu acompaniament muzical, la nivelul podelei acoperite cu un covor special.

sol4 sn [At: MARCOVICI, CH 159 / Pl: ~uri / E: fr sol] (Chm) Soluție coloidală.

sol5 sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr sol] Unitate monetară principală în Peru.

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].

SOL3 s. m. soluție coloidală. (< fr. sol)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sol (chim.) s. n., pl. sóluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOL s. v. soluție coloidală.

SOL s. (CHIM.) soluție coloidală.

Intrare: sol (chim.)
sol (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soluri
  • solurile
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soluri
  • solurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)