sodă sfs [At: GT (1839), 8²/37 / V: (îrg) sudă, (reg) zo~, zotă / E: ger (1-3) Soda, (4) Soda (waser), (5) lat soda] 1 Sare (cristalizată) de culoare albă a acidului carbonic, neutralizată cu sodiu și folosită în industria sticlei, a coloranților, a săpunului etc., în gospodărie pentru spălatul rufelor, al vaselor etc. Si: carbonat de sodiu, (înv) natron, (îvr) natru. 2 (Îs) ~ calcinată Carbon de sodiu în stare anhidră. 3 (Îs) ~ caustică Compus chimic anorganic de culoare albă, opacă și cristalină, solubil în apă și în alcool, care distruge țesutul animal sau vegetal și se folosește în industria de coloranți, în cea textilă, la rafinarea produselor petroliere etc. Si: hidroxid de sodiu, (reg) natron. 4 (Asr) Sifon. 5 Plantă marină din a cărei cenușă se extrăgea o sare alcalină, asemănătoare sodei Si: sărăcică (Salvasola soda).

SODĂ s. f. 1. Substanță de culoare albă, de obicei cristalizată, întrebuințată la spălatul rufelor, la curățatul vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ♦ (De obicei determinat prin «caustică») Substanță de culoare albă-gălbuie, cristalizată, întrebuințată la fabricarea săpunurilor, în industria coloranților, la mercerizarea bumbacului etc.; hidrat de sodiu. Îi cerea sodă ca să facă săpun. GALAN, B. I 50. Se spală paiele timp de 2 ore într-o soluție compusă din 20 părți apă de ploaie și o parte sodă caustică. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 218. 2. (Regional) Apă gazoasă, sifon.

SODĂ s.f. Substanță de culoare albă, de obicei cristalizată, întrebuințată pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, întrebuințat la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. [< germ. Soda].

SODĂ s. f. substanță albă, de obicei cristalizată, pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ♦ ~ caustică = hidrat de sodiu cristalizat, folosit la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. (< germ. Soda)

SODĂ f. Substanță albă cristalizată întrebuințată în industrie și în gospodărie (pentru spălatul rufelor, vaselor etc.). ~ calcinată. ◊ ~ caustică hidroxid de sodiu. [G.-D. sodei] /<germ. Soda, lat. soda

sodă f. 1. plantă ce crește pe marginile mării; 2. sare alcalină extrasă din cenușa acestei plante; 3. apă gazoasă.

*sódă f. fără pl. (fr. germ. soda). O plantă chenopodiacee din care se scotea odinioară o sare alcalină. Sarea alcalină extrasă din cenușa acestei plante: soda din comerciŭ e propriu zis un carbonat neutru de sodiŭ (Co₂ Na₂), cu care se curăță vasele culinare, ĭar soda caustică e un idrat neutru de sodiŭ (Na OH), care se întrebuințează la făcut săpun și ca reactiv. Nord (după germ. soda-wasser). Apă gazoasă, sifon: a bea sodă.

sudă sf vz sodă

zodă sf vz sodă

zotă sf vz sodă

zodă s.f. v. sodă.

sodă s. f., g.-d. art. sodei

sodă s. f., g.-d. art. sodei

sodă s. f., g.-d. art. sodei

+sodă caustică s. f. + adj.

+sodă de rufe s. f. + prep. + s. f. pl.

SODĂ s. v. natrit, sifon.

SODĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natron. 2. sodă caustică = hidroxid de sodiu, (reg.) natron.

SODĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natron. 2. sodă caustică = hidroxid de sodiu, (reg.) natron.

sodă s. v. NATRIT. SIFON.

sodă s. f. – Carbonat de calciu. – Mr. sodă. It. soda, prin intermediul ngr. σόδα, cf. tc., bg. soda.

ZOTĂ, zote, s. f. (Argou) Furt organizat, acțiune pusă la cale de către o bandă de hoți. (etim. nec.)

sodă, s.f. – Carbonat de sodiu, folosit la spălatul rufelor sau a vaselor (Apșa de Jos). – Din germ. Soda „sodă, sifon” (Scriban, DEX, MDA).

sodă s. f. sg. vodcă, rachiu alb.