5 definiții pentru socotit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCOTÍT2, -Ă, socotiți, -te, adj. (Despre oameni) Chibzuit, cumpătat, măsurat. – V. socoti.

SOCOTÍT2, -Ă, socotiți, -te, adj. (Despre oameni) Chibzuit, cumpătat, măsurat. – V. socoti.

SOCOTÍT2, -Ă, socotiți, -te, adj. (Despre oameni) Chibzuit, înțelept, cumpătat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOCOTÍT adj. 1. v. calculat. 2. v. chibzuit. 3. v. chibzuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, serios, temeinic. (O judecată ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gândit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.)

SOCOTIT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viată ~.) 2. chibzuit, cuminte, înțelept, (pop.) mintos. (O măsură ~.) 3. chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, matur, serios, temeinic. (O judecată ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gîndit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.)

Socotit ≠ nesocotit, nesăbuit

Intrare: socotit (adj.)
socotit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socotit
  • socotitul
  • socotitu‑
  • socoti
  • socotita
plural
  • socotiți
  • socotiții
  • socotite
  • socotitele
genitiv-dativ singular
  • socotit
  • socotitului
  • socotite
  • socotitei
plural
  • socotiți
  • socotiților
  • socotite
  • socotitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

socotit (adj.)

etimologie:

  • vezi socoti
    surse: DEX '09 DEX '98