SMOCHINĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokina, bg. smokinja.

smochină sf [At: CORESI, TETR. 98 / V: (rar) moschi~, (îvp) zm~, (reg) ~cină, (îvr) som~ / Pl: ~ne, (înv) ~ni / E: slv смокина] 1 Fructul smochinului, în formă de pară mică, de culoare verzuie, comestibil, cărnos și dulce Si: (reg) tabană. 2 (Bot; reg; îc) ~-de-baltă Fructul comestibil al nufărului.

SMOCHINĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokvina, bg. smokinja.

SMOCHINĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. [Papagalul] rămase rece... la toate smochinele cu care noul oaspe îl îmbia cu atîta dărnicie. ANGHEL, PR. 42. Într-un colț al odăii... [erau] pere uscate și dulci ca smochinele. CREANGĂ, A. 96. Mîndră, mîndruleana mea, Ș-asear-am pornit la tine Cu struguri și cu smochine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238.

SMOCHINĂ ~e f. Fructul smochinului. /<sl. smokina

smochină f. fructul smochinului, anume receptaculul său devenit cărnos, dulce și suculent: smochine de Santorin.

smochínă și zmochínă f, pl. e (vsl. smokŭvina, smkynŭ, smochină; bg. smokinĕa, smokya, sîrb. rus. pol. ceh. smokva). Fructu smochinuluĭ, mare cît o pară, compus din receptaculu devenit cărnos, dulce, suculent și gustos: renumitele smochine de Smirna. (În comerciŭ ele se vînd turtite). În cutiĭ și săculețe, saŭ înșirate pe o smicea: un șirag saŭ un taban de smochine. – La Dos. somchină. În Ap. Vor. smóchie.

moschină sf vz smochină

smocină sf vz smochină

zmochină sf vz smochină

zmochină s.f. v. smochină.

smochină s. f., g.-d. art. smochinei; pl. smochine

smochină s. f., g.-d. art. smochinei; pl. smochine

smochină s. f., g.-d. art. smochinei; pl. smochine

smochină

smochină, -ne.

SMOCHINĂ s. (BOT.) (reg.) tabană.

SMOCHINĂ s. (BOT.) (reg.) tabană.

smochină (-ne), s. f. – Fruct comestibil cărnos închis într-un receptacul. Sl. smokvina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 49), cf. bg. smokin, sb. smovka. – Der. smochin, s. m. (arbore, Ficus carica); smochini, vb. refl. (a se zbîrci, a se încreți); smochineț, s. n. (mulțime de smochini).

SMOCHINĂ, Nichita P. (1894-1980, n. Mhala-Tiraspol), jurist, istoric, etnograf, folclorist și om politic român. M. de onoare al Acad. (1924). Director al revistei „Moldova Nouă” și al ziarului „Transnistria”; a colaborat la „Cercetări istorice”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Basarabiei”. A făcut cunoscute cercurilor internaționale problemele românilor din Transnistria. Studii despre istoria economică, socială și culturală a românilor transnistreni („Anul Nou la moldovenii de peste Nistru”, „Din trecutul românesc al Transnistriei”, „Din literatura populară a românilor de peste Nistru”, „Din anuarul românilor transnistreni. Masacrele de la Nistru”).

SMOCHÍNĂ (< bg.) s. f. Fruct al smochinului, suculent, bogat în vitamine, calciu și zaharuri. Se consumă deshidratate și prelucrate (gemuri, dulcețuri) și mai puțin proaspete. Au și proprietăți terapeutice (astringente, laxative, tonice, vermifuge, relaxante etc.).

smochină, smochine s. f. om sfrijit / firav.