smiorcăni [At: TOMESCU, GL. / V: ~ier~, zmier~ / Pzi: ~nesc / E: smiorc + -ăni] 1-2 vti (Olt; Mun) A (se) smiorcăi (1-2). 3 vt (Mun; c. i. copii) A smiorcăi (10). 4 vt (Mun; c. i. pisici) A smiorcăi (12). 5-6 vir (Olt; Mun) A smiorcăi (6-7). 7 vi (Olt; Mun) A smiorcăi (13).

smiorcăni, smiorcănesc, vb. IV (reg.) 1. a plânge (a se preface că plânge) înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcăi. 2. (despre copii) a bate (făcând să plângă). 3. (despre pisici) a întărâta. 4. a produce un zgomot asemănător clipocitului apei (prin mișcare, izbire).