6 definiții pentru smidar zmidar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMIDÁR, smidare, s. n. Loc cu smidă. – Smidă + suf. -ar.

SMIDÁR, smidare, s. n. Loc cu smidă. – Smidă + suf. -ar.

smidar [At: DR XI, 76 / V: (reg) zâm~, zm~ / Pl: ~uri / E: smidă2 + -ar] 1 sn (Trs) Smidă2 (1). 2 a (Trs; Mar) Stufos.

zmidar, -ă adj. v. smidar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smidár (reg.) s. n., pl. smidáre

smidár s. n., pl. smidáruri

Intrare: smidar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smidar
  • smidarul
  • smidaru‑
plural
  • smidare
  • smidarele
genitiv-dativ singular
  • smidar
  • smidarului
plural
  • smidare
  • smidarelor
vocativ singular
plural
zmidar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smidar zmidar

  • 1. Loc cu smidă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Smidă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09