28 de definiții pentru smidă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMIDĂ, smide, s. f. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [Var.: (reg.) smid s. n.] – Et. nec.

smi2 sf [At: (a. 1630) ȘTEFANELLI, D. C. 3 / V: (rar) smid, (reg) ~dai sn, șm~, zm~, sim~, zmidai sn / Pl: ~de, smizi, ~duri / E: ns cf smidă1] 1 Desiș în pădure format din tufișuri de mărăcini, de zmeură, de mure etc. care cresc printre copaci doborâți de furtuni, arși de trăsnete ori tăiați și care constituie un loc greu de pătruns Si: (reg) smidar (1), (reg) smidărie (1). 2 (Pex) Sihlă (1). 3 (Mol) Loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 4 (Mol; Olt) Gard viu. 5 (Reg; îf simidă) Grămadă de butuci și frunze în dezordine.

smi1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 85r/27 / Pl: ~de, smizi / E: nct] (Înv) 1 Grindină (1). 2 Fulger (1).

SMIDĂ, smide, s. f. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [Var.: (reg.) smid s. n.] – et. nec.

SMIDĂ, smide, s. f. Desiș format din copaci tineri sau din tufe de spini, de rugi etc. [Țiganul] a luat-o la fugă prin smidă... – Măi cumătre, vino pe cărare, nu apuca pe acolo, că-i greu de mers. ȘEZ. II 188. – Variantă: smid, smiduri (HOGAȘ, M. N. 162), s. n.

SMIDĂ s. f. (Mold.) Grindină. A: Pre multe locuri au căzut smidă. M. COSTIN. Le trimisă Dumnedzău ploaie cu smidă și cu foc. CRON. 1689, 47v. Din ceriu fulgere, din nuîri smidă si piatră, în aer focul cu apa să amesteca. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS ; CRON. 1707, 44r; CRON. 1732, 36v. // B: Și iarăși le-au mai trimis Dumnezeu ... ploaie cu spidă (sic!) și cu foc. CRON. 1736, 43r. C: Și le trimise Dumnedzău ploaie cu smidă. CRON. ante 1730, 69v. Etimologie necunoscută. Cf. p i a t r ă.

smidă f. pădure de brazi arși în care au crescut tufe noui. [Cf. Mold. smidește, fulgeră: sensul primitiv al lui smidă pare a fi «luminiș»].

2) smídă f., pl. e și (vsl. *svida, pol. swid și swidwa, rus. svidina, corn 1, poate înrudit cu ngr. simýda, mesteacăn. Cp. cu cornet 1 și cu ĭazmă). Desiș de cornĭ, alunĭ, porumbĭ, smeură ș. a. – Pl. și smidurĭ: ne urmam drama pe hogașu săpat de bulucĭ în coasta munteluĭ și eram silițĭ a ocolĭ pin smidurĭ băltoacele ce ne tăiaŭ drumu (Hogaș, VR. 1914, 4,5, 118). – La Vicĭu smidărie. V. tihăraĭe.

1) smídă f., pl. de și zĭ. (cp. cu pol. siviad, furtună, viscol). Vechĭ. Grindină.

SMID s. n. v. smidă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smi s. f., g.-d. art. smidei; pl. smide

smi s. f., g.-d. art. smidei; pl. smide

smi s. f., g.-d. art. smidei; pl. smide

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMI s. v. grindină, piatră.

SMI s. (Transilv.) smidărie. (~ de tufe și arbuști.)

SMI s. (Transilv.) smidărie. (~ de tufe și arbuști.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smidă (-de), s. f.1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar.Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens).

smidă (-de), s. f. – Grindină. Origine necunoscută. Legătura cu pol. smiad „furtună” (Scriban) nu pare evidentă. Sec. XVII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smi2, smide, smizi și smiduri, s.f. (reg.) 1. desiș în pădure format din tufișuri de mărăcine, zmeură, mure etc.; sihlă, smidar, smidărie. 2. loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 3. gard viu. 4. (în forma: simidă) grămadă de butuci și frunze în dezordine.

Intrare: smidă
smidă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smi
  • smida
plural
  • smide
  • smidele
genitiv-dativ singular
  • smide
  • smidei
plural
  • smide
  • smidelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smid
  • smidul
  • smidu‑
plural
  • smiduri
  • smidurile
genitiv-dativ singular
  • smid
  • smidului
plural
  • smiduri
  • smidurilor
vocativ singular
plural
zmidai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smidai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zmidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smidă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DAR, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smi
  • smida
plural
  • smizi
  • smizile
genitiv-dativ singular
  • smizi
  • smizii
plural
  • smizi
  • smizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smi, smidesubstantiv feminin

  • 1. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: smidărie
    • format_quote [Țiganul] a luat-o la fugă prin smidă... – Măi cumătre, vino pe cărare, nu apuca pe acolo, că-i greu de mers. ȘEZ. II 188. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.