21 de definiții pentru smeri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.

smeri [At: PSALT. HUR. 123v/9 / Pzi: ~resc / V: (înv) zm~, smiri, (reg) ~rei / E: slv съмѣріати] 1 vr A adopta o atitudine umilă, supusă, plină de respect Si: a se umili, (înv) a se mici1, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. 2 vr (Mar; Trs) A se mândri. 3 vr (Reg) A se fandosi (1). 4 vr (Reg) A șovăi1. 5 vt (Înv) A umili. 6 vt (Pex) A înfrânge. 7 vt (Îvr; c. i. femei) A viola. 8 vt (Înv) A chinui (1). 9 vr (Îvr) A scădea. 10 vr (Bis) A se supune preceptelor religiei creștine și autorității lui Dumnezeu Si: a se pleca, a se supune, a se umili. 11 vr (Bis) A avea o atitudine cucernică în fața divinității Si: a se pleca, a se supune, a se umili. 12 vr (Înv; ccd) A se ruga1. 13 vr (Înv) A se căi (2).

SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A adopta o atitudine umilă, modestă, supusă; (Bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de dumnezeu. Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. ♦ Tranz. (Învechit) A înfrînge mîndria cuiva, a umili, a supune, a îngenunchea. El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. V. XIX.

A SMERI ~esc tranz. înv. A face să se smerească. /<sl. sumĕrjati

A SE SMERI mă ~esc intranz. 1) A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. 2) rel. A se arăta plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati

smerésc v. tr. (vsl. sŭmĭeriti, a umili, d. mĭera, măsură. V. nemeresc). Vechĭ. Stimez, mă tem de: barbat de price eram eŭ, și poporul mieŭ și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea (Bibl. Jud. 12). V. refl. Mă las în jos: toată valea se va umplea și tot muntele se va smeri (Ev. 1894, Luca, 3, 5,). Azĭ. Fig. Mă arăt smerit: se smerea cînd se vedea pintre străinĭ. – Și zm- în vest.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smeri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă smeresc, 3 sg. se smerește, imperf. 1 sg. mă smeream; conj. prez. 1 sg. să mă smeresc, 3 să se smerească; imper. 2 sg. afirm. smerește-te; ger. smerindu-mă

!smeri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smerește, imperf. 3 sg. se smerea; conj. prez. 3 să se smerească

smeri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smeresc, imperf. 3 sg. smerea; conj. prez. 3 sg. și pl. smerească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMERI vb. v. căi, înjosi, ploconi, pocăi, regreta, umili.

SMERI vb. 1. v. umili. 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)

smeri vb. v. CĂI. ÎNJOSI. PLOCONI. POCĂI. REGRETA. UMILI.

SMERI vb. 1. a se umili, (înv.) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Nu te mai ~ atîta în fața lui.) 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smeri (-resc, -it), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ.

Intrare: smeri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smeri
  • smerire
  • smerit
  • smeritu‑
  • smerind
  • smerindu‑
singular plural
  • smerește
  • smeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smeresc
(să)
  • smeresc
  • smeream
  • smerii
  • smerisem
a II-a (tu)
  • smerești
(să)
  • smerești
  • smereai
  • smeriși
  • smeriseși
a III-a (el, ea)
  • smerește
(să)
  • smerească
  • smerea
  • smeri
  • smerise
plural I (noi)
  • smerim
(să)
  • smerim
  • smeream
  • smerirăm
  • smeriserăm
  • smerisem
a II-a (voi)
  • smeriți
(să)
  • smeriți
  • smereați
  • smerirăți
  • smeriserăți
  • smeriseți
a III-a (ei, ele)
  • smeresc
(să)
  • smerească
  • smereau
  • smeri
  • smeriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmeri
  • zmerire
  • zmerit
  • zmeritu‑
  • zmerind
  • zmerindu‑
singular plural
  • zmerește
  • zmeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmeresc
(să)
  • zmeresc
  • zmeream
  • zmerii
  • zmerisem
a II-a (tu)
  • zmerești
(să)
  • zmerești
  • zmereai
  • zmeriși
  • zmeriseși
a III-a (el, ea)
  • zmerește
(să)
  • zmerească
  • zmerea
  • zmeri
  • zmerise
plural I (noi)
  • zmerim
(să)
  • zmerim
  • zmeream
  • zmerirăm
  • zmeriserăm
  • zmerisem
a II-a (voi)
  • zmeriți
(să)
  • zmeriți
  • zmereați
  • zmerirăți
  • zmeriserăți
  • zmeriseți
a III-a (ei, ele)
  • zmeresc
(să)
  • zmerească
  • zmereau
  • zmeri
  • zmeriseră
smiri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smerei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smeri, smerescverb

  • 1. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. DLRLC
    • format_quote Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. DLRLC
    • format_quote Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. DLRLC
    • 1.1. (termen) bisericesc A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. tranzitiv învechit A înfrânge mândria cuiva; a face să se smerească.. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. V. XIX. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.