21 de definiții pentru smeri
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.
SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
smeri [At: PSALT. HUR. 123v/9 / Pzi: ~resc / V: (înv) zm~, smiri, (reg) ~rei / E: slv съмѣріати] 1 vr A adopta o atitudine umilă, supusă, plină de respect Si: a se umili, (înv) a se mici1, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. 2 vr (Mar; Trs) A se mândri. 3 vr (Reg) A se fandosi (1). 4 vr (Reg) A șovăi1. 5 vt (Înv) A umili. 6 vt (Pex) A înfrânge. 7 vt (Îvr; c. i. femei) A viola. 8 vt (Înv) A chinui (1). 9 vr (Îvr) A scădea. 10 vr (Bis) A se supune preceptelor religiei creștine și autorității lui Dumnezeu Si: a se pleca, a se supune, a se umili. 11 vr (Bis) A avea o atitudine cucernică în fața divinității Si: a se pleca, a se supune, a se umili. 12 vr (Înv; ccd) A se ruga1. 13 vr (Înv) A se căi (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SMERI, smeresc, vb. IV. Refl. A adopta o atitudine umilă, modestă, supusă; (Bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de dumnezeu. Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. ♦ Tranz. (Învechit) A înfrînge mîndria cuiva, a umili, a supune, a îngenunchea. El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. V. XIX.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SMERI ~esc tranz. înv. A face să se smerească. /<sl. sumĕrjati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SMERI mă ~esc intranz. 1) A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. 2) rel. A se arăta plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smerì v. a (se) umili. [Slav. SŬMIRITI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
smerei v vz smeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
smiri v vz smeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmeri v vz smeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zmeri vb. IV. v. smeri.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
smerésc v. tr. (vsl. sŭmĭeriti, a umili, d. mĭera, măsură. V. nemeresc). Vechĭ. Stimez, mă tem de: barbat de price eram eŭ, și poporul mieŭ și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea (Bibl. Jud. 12). V. refl. Mă las în jos: toată valea se va umplea și tot muntele se va smeri (Ev. 1894, Luca, 3, 5,). Azĭ. Fig. Mă arăt smerit: se smerea cînd se vedea pintre străinĭ. – Și zm- în vest.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zmerésc, V. smeresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
smeri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă smeresc, 3 sg. se smerește, imperf. 1 sg. mă smeream; conj. prez. 1 sg. să mă smeresc, 3 să se smerească; imper. 2 sg. afirm. smerește-te; ger. smerindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!smeri (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smerește, imperf. 3 sg. se smerea; conj. prez. 3 să se smerească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
smeri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smeresc, imperf. 3 sg. smerea; conj. prez. 3 sg. și pl. smerească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smeresc, -ream 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SMERI vb. v. căi, înjosi, ploconi, pocăi, regreta, umili.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SMERI vb. 1. v. umili. 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
smeri vb. v. CĂI. ÎNJOSI. PLOCONI. POCĂI. REGRETA. UMILI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SMERI vb. 1. a se umili, (înv.) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Nu te mai ~ atîta în fața lui.) 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
smeri (-resc, -it), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
smeri, smerescverb
- 1. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîndim nimic. Poporul aude și se smerește. VORNIC, P. 141. DLRLC
- Dumneavoastră, cinstiți părinți, De la inimă să vă smeriți Și fiii să vă blagosloviți. SEVASTOS, N. 171. DLRLC
- Noi acestor părinți Ne-om ruga Și dumnealor pre fii i-or ierta, Că noi ne-om smeri Și de rost om grăi. TEODORESCU, P. P. 166. DLRLC
- 1.1. A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 1.2. A înfrânge mândria cuiva; a face să se smerească.. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: supune umili îngenunchea
- El smeri pe poloni... pe tătari; deveni spaima otomanilor. HASDEU, I. V. XIX. DLRLC
-
-
etimologie:
- sŭmĕriti DEX '09 DEX '98 NODEX