O definiție pentru slugărit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
slugărit2, ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 23/3 / Pl: ~iți, ~e / E: slugări] 1 (Rar; d. oamenii situați în fruntea unei ierarhii) Căruia i se execută cu supunere exagerată și umilitoare toate ordinele. 2 (D. persoane aflate în calitate de slugă) De ale cărui servicii se profită în mod exagerat.
Intrare: slugărit (adj.)
slugărit1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)