15 definiții pentru slovă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLÓVĂ, (1) slove, s. f. (Pop.) 1. Literă (chirilică). ♦ Scriere; alfabet. 2. Scrisul cuiva, cu caracteristicile lui, după care poate fi identificat. 3. Știință de carte; învățătură. – Din sl. slovo.

SLÓVĂ, (1) slove, s. f. (Pop.) 1. Literă (chirilică). ♦ Scriere; alfabet. 2. Scrisul cuiva, cu caracteristicile lui, după care poate fi identificat. 3. Știință de carte; învățătură. – Din sl. slovo.

slo sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 17r/3 / V: ~oa / Pl: ~ve / E: slv слово] (Îvp) 1-2 Literă (chirilică). 3 (Îs) ~ mare Majusculă. 4-5 (Asr) Scriere (2-3). 6 Alfabet (1). 7 (Rar; îe) A citi din ~-n ~ A citi totul, fără a pierde nimic din vedere. 8 (Pop) Scris1 (5). 9 (Rar) Scrisoare (8). 10 Știință de carte. 11 Învățătură.

SLÓVĂ, slove, s. f. (Învechit și popular) 1. Literă (în special chirilică). În picioare, lîngă biurou, nu-și dezlipea ochii de la foaia pe care se înșirau slovele. C. PETRESCU, S. 135. În cimitir zac negre cruci crăpate, Cu slove-adînci, chirilice, săpate. IOSIF, P. 24. Un abecedar cu slove de-un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7. ♦ Literă; alfabet. Eminescu știa de acasă slova chirilică. CĂLINESCU, E. 71. Nu prea pot învăța cu slova astă nouă care-a ieșit. CREANGĂ, A. 87. ♦ (Cu sens colectiv) Ceea ce s-a scris, cuvinte scrise; text. Frunză verde rumpere-aș, Pe genunchi pune-o-aș, Slovă neagră scriere-aș, La mîndra trimite-o-aș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129. 2. Scrisul cuiva (cu caracteristicile lui după care poate fi identificat). După ce a scris, a semnat cu mîna dumnealui, împodobindu-și slova cu bogate și năstrușnice cîrlige. GALAN, Z. R. 52. A! ticălosule! nu e slova ta? NEGRUZZI, S. I 22. 3. Știință de carte; învățătură. La izbînda cercetărilor, partea cea mai însemnată o datorește unui prietin de țară, modest răzăș cu iubire de slovă și de trecut. C. PETRESCU, R. DR. 45.

SLÓVĂ ~e f. înv. 1) Semn grafic din alfabetul chirilic; literă slavonă. * A citi pe ~e a silabisi. 2) Scris al cuiva cu toate caracteristicile lui. 3) rar Știință de carte; învățătură. /<sl. slovo

slovă f. 1. literă (în alfabetul cirilic): carte scrisă cu slove; 2. scrisoare: slovă ciocoiască, slovă popească. [Slav. SLOVO].

slóvă f., pl. e (vsl. slovo, „literă”, bg. sîrb. rus. „cuvînt”). Literă. Scrisoare, gîndurĭ scrise: a trimite slovă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slo (pop.) s. f., g.-d. art. slovei; pl. slove

slo (pop.) s. f., g.-d. art. slovei; pl. slove

slóvă s. f., g.-d. art. slóvei; pl. slóve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLÓVĂ s. v. alfabet, carte, condei, cultură, cunoștințe, instrucție, învățătură, pregătire, scriere, scriitură, scris, studii.

SLÓVĂ s. literă, (pop. și fam.) buche, (reg.) râță. (~ele alfabetului.)

SLO s. literă, (pop. și fam.) buche, (reg.) rîță. (~ele alfabetului.)

slo s. v. ALFABET. CARTE. CONDEI. CULTURĂ. CUNOȘTINȚE. INSTRUCȚIE. ÎNVĂȚĂTURĂ. PREGĂTIRE. SCRIERE. SCRIITURĂ. SCRIS. STUDII.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slóvă (-ve), s. f. – Literă, mai ales din înv. alfabet chirilic. Sl. slovo (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 348). – Der. slovar s. n. (înv., abecedar); sloveni (var. slovni, slomni, slogni), vb. (a silabisi; a murmura, a bolborosi; a desluși, a înțelege, a interpreta; a se arăta), a cărui legătură cu sl. sŭlognja (var. slovednic), adj. (înv., elocvent), din sl. slovesĭnikŭ; predoslovie, s. f. (înv., prefață), din sl. prĕdŭslovija.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

slóvă, slove, s.f. – (înv.) Literă (ALRRM, 1973: 696). – Din vsl. slovo „literă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: slovă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slo
  • slova
plural
  • slove
  • slovele
genitiv-dativ singular
  • slove
  • slovei
plural
  • slove
  • slovelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slo, slovesubstantiv feminin

popular
  • 1. Literă (chirilică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În picioare, lîngă biurou, nu-și dezlipea ochii de la foaia pe care se înșirau slovele. C. PETRESCU, S. 135. DLRLC
    • format_quote În cimitir zac negre cruci crăpate, Cu slove-adînci, chirilice, săpate. IOSIF, P. 24. DLRLC
    • format_quote Un abecedar cu slove de-un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7. DLRLC
    • 1.1. Alfabet, scriere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eminescu știa de acasă slova chirilică. CĂLINESCU, E. 71. DLRLC
      • format_quote Nu prea pot învăța cu slova astă nouă care-a ieșit. CREANGĂ, A. 87. DLRLC
    • 1.2. (cu sens) colectiv Ceea ce s-a scris, cuvinte scrise. DLRLC
      sinonime: text
      • format_quote Frunză verde rumpere-aș, Pe genunchi pune-o-aș, Slovă neagră scriere-aș, La mîndra trimite-o-aș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129. DLRLC
  • 2. (numai) singular Scrisul cuiva, cu caracteristicile lui, după care poate fi identificat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scris
    • format_quote După ce a scris, a semnat cu mîna dumnealui, împodobindu-și slova cu bogate și năstrușnice cîrlige. GALAN, Z. R. 52. DLRLC
    • format_quote A! ticălosule! nu e slova ta? NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
  • 3. (numai) singular Știință de carte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La izbînda cercetărilor, partea cea mai însemnată o datorește unui prietin de țară, modest răzăș cu iubire de slovă și de trecut. C. PETRESCU, R. DR. 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.