4 definiții pentru sledit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sledi [At: COD. VOR.2 75r/13 / Pzi: ~desc / V: ~eadi, is~ / E: slv слѣдити] (Înv) 1 vr A urma (pe cineva). 2 vt A arăta (calea). 3 vt A îndruma (pe o cale).
sledésc v. tr. (vsl. slĭedilĭ). L. V. Urmez: cărarea mea și călcata mea tu aĭ sledit (Ps. S. 138, 3). V. intr. Sledițĭ urmelor luĭ (Ap. Vor.). – Și isl-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SLEDI vb. v. urma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sledi, sledesc, vb. IV (înv.) 1. (refl.) a urma (pe cineva). 2. a arăta calea; a îndruma (pe o cale).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sledit
sledit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
sledire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)