8 definiții pentru slăvire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLĂVÍRE, slăviri, s. f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă; adorare, venerare. – V. slăvi.

SLĂVÍRE, slăviri, s. f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă; adorare, venerare. – V. slăvi.

slăvire sf [At: CAMIL PETRESCU, O. III, 441 / Pl: ~ri / E: slăvi] 1 Exprimare (prin cuvinte, cântece etc.) a prețuirii profunde (și unanime) față de cineva sau de ceva, ca urmare a unor mari merite, a unor calități deosebite etc. Si: cinstire (2), elogiere (2), elogiu (3), laudă, lăudare, preamărire, proslăvire, slavă (3), (liv) apoteoză, glorificare, (rar) apoteozare (2), exaltare (2), (înv) pohfală, preaslăvie, preaslăvire, preaslăvit1, sărbătorie, slavoslovie, slăvitură, (îvr) pohvalenie, prealăudare, preamărire, proslăvitură Vz omagiu, omagiere, prinos. 2 (Spc) Iubire (exagerat de) puternică Si: adorare (1), divinizare (1).

SLĂVÍRE, slăviri, s. f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă, glorificare; adorare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slăvire s. f., g.-d. art. slăvirii; pl. slăviri

!slăvire s. f., g.-d. art. slăvirii; pl. slăviri

slăvíre s. f., g.-d. art. slăvírii; pl. slăvíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLĂVÍRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă. (~ vremurilor noastre.)

SLĂVIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă. (~ vremurilor noastre.)

Intrare: slăvire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăvire
  • slăvirea
plural
  • slăviri
  • slăvirile
genitiv-dativ singular
  • slăviri
  • slăvirii
plural
  • slăviri
  • slăvirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slăvire, slăvirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi slăvi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.