22 de definiții pentru slăbiciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLĂBICIÚNE, (3, 4) slăbiciuni, s. f. 1. Faptul de a fi slab (1), uscățiv; p. ext. lipsă de forță fizică. ♦ Stare, senzație (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfârșeală. 2. Fig. Lipsă de energie, de fermitate. 3. Fig. (Mai ales la pl.) Defect, lipsă, scădere, cusur. 4. Fig. Pornire, înclinație pentru cineva sau ceva; afecțiune: p. ext. pasiune. 5. (Rar) Lipsă de valoare, de merite, de pregătire. [Var.: slăbăciúne s. f.] – Slăbi + suf. -ciune.

slăbiciune sf [At: (a. 1569-1575) GCR I, 14/10 / V: (îrg) ~băc~, (reg) zl~ / Pl: ~ni / E: slăbi + -iciune] 1 Starea de a fi lipsit de un strat de grăsime (sau de carne), ca urmare a unei boli, a bătrâneții, a alimentației etc. Si: jigăreală, slăbire (1), (reg) slăbătate. 2 (Mun; ccr; îf slăbăciune) Ființă foarte slabă (1). 3 (Olt; mpl) Carne macră. 4 (Adesea urmat de determinări care precizează sensul) Stare (temporară sau permanentă) de pierdere a capacității de rezistență la efort și la boli Si: jigăreală, șubrezenie, (liv) debilitate, (reg) becisnicie, slăbire (2), (rar) slăbănogeală (4), (îvp) slăbie1 (1), (înv) slăbănogie (4), slăbănogire (4), slăbime, (reg) slăbeală, slăbeață. 5 (Pex; mpl) Suferință fizică Si: slăbire (3). 6 (Rar; spc) Boală (1). 7 (Îvr) Stricăciune. 8 (Lsg) Lipsă de tărie morală Si: (înv) slăbie1(3). 9 Lipsă de voință, de energie și de fermitate în acțiune Si: (înv) slăbie1 (4). 10 Lipsă de autoritate în acțiune Si: (înv) slăbie1 (5). 11 Înclinație vie, însoțită de atașament și plăcere pentru obiectul studiat sau urmărit, pentru activitatea, pentru profesiunea desfășurată etc. Si: pasiune. 12 Preocupare exagerată și obsedantă pentru ceva Si: manie. 13 Simpatie (1) ieșită din comun. 14 (Pex) Afecțiune foarte puternică pentru cineva sau ceva. 15 (Ccr) Obiectul unei afecțiuni foarte puternice pentru cineva. 16 (Lpl) Scădere morală constitutivă. 17 (Pex) Deprindere rea Si: cusur (10), defect (5), meteahnă, nărav, patimă, păcat2, (liv) pasiune, racilă, tară, viciu, (pfm) beteșug (6), boală, hibă, (înv) răutate, (reg) nadea, nărăvie, parfie, teahnă, (îvr) slăbie1 (6). 18-19 Lipsă de valoare, de însemnătate sau valoare, însemnătate redusă. 20 Lipsă de pregătire, de aptitudini Si: incompetență, necompetență, nepregătire, nepricepere. 21 Lipsă de talent. 22 (Îvr) Slab (44). 23 (Înv) Situație inferioară, precară din punct de vedere economic, politic, militar etc. a unei țări, a unei forme de guvernământ, a unui popor etc. 24 (Înv) Sărăcie (3). 25 (Îvr) Sărăcie (9). 26 (Înv) Prejudiciu. 27 (Îvr) Destindere a unei legături care imobilizează. 28 (Îvr; pex) Eliberare (10). 29 (Olt; îoc tărie; îf zl~) Apă fără sodă care se adaugă la prepararea săpunului de casă în timpul fierberii alternativ cu apă cu sodă caustică.

SLĂBICIÚNE, slăbiciuni, s. f. 1. Faptul de a fi slab (1), uscățiv; p. ext. lipsă de forță fizică. ♦ Stare, senzație (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfârșeală. 2. Fig. Lipsă de energie, de fermitate. 3. Fig. (Mai ales la pl.) Defect, lipsă, scădere, cusur. 4. Fig. Pornire, înclinație pentru cineva sau ceva; afecțiune; p. ext. pasiune. 5. Fig. (Rar) Lipsă de valoare, de merite, de pregătire. [Var.: slăbăciúne s. f.] – Slăbi + suf. -ciune.

SLĂBICIÚNE, slăbiciuni, s. f. 1. Faptul de a fi slab (1), lipsit de grăsime. ♦ Stare (temporară sau permanentă) de debilitate, istovire, sfîrșeală (cauzată de boală, de bătrînețe etc.); lipsă de forță fizică. Bolnava spune că i-a venit o slăbiciune și a căzut jos fără să-și fi pierdut cunoștința. PARHON, O. A. I 270. Da’ cum muri frate-tu, mă, că ieri era mai bine? – L-a apucat o slăbiciune azi dimineață, răspunse băiețandrul. DUMITRIU, N. 90. Radu avea o slăbiciune simțită în tot corpul. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. ♦ (La pl., rar) Infirmități, suferințe fizice. Rămaseră numai acești doi copii mai mici... credeam baremi că de acești doi voi avea parte la slăbiciunile și bătrînețele mele. RETEGANUL, P. IV 65. 2. Lipsă de energie, de fermitate. Supremul înțeles al acestui ceas din urmă îi năvăli în creier și ceea ce se nărui din el fură păcatul și slăbiciunea. GALACTION, O. I 202. Orice clipă de slăbiciune, orice ezitare, orice lipsă de energie n-ar face decît să încurajeze în rele. REBREANU, R. II 14. Se desprețuiesc, pentru că în slăbiciunea lor tac și nu cutează a protesta. NEGRUZZI, S. I 243. 3. (Mai ales la pl., determinat prin «omenești») Defect, scădere. Își netezi barba cu un surîs indulgent față de toate slăbiciunile omenești. C. PETRESCU, A. 447. Slăbiciunile omenești fiind aceleași peste tot locul, izbînda acestor șarlatani întîmpină mult mai puține greutăți. VLAHUȚĂ, O. A. 210. Domnitorii au slăbiciunile lor, ca și ceilalți oameni. NEGRUZZI, S. I 185. 4. Pornire, înclinație (pentru cineva sau ceva), afecțiune; pasiune. Mirel Pascu n-a avut niciodată o slăbiciune deosebită, pentru amintirile din copilărie. GALAN, Z. R. 9. Pentru Stroe Vardaru avea o veche și inexplicabilă slăbiciune. C. PETRESCU, A. R. 25. Viața și slăbiciunea lui, unica odraslă – băiatul – vorbă înaintea căreia amuțea dus pe gînduri, de-ți făcea milă. BASSARABESCU, V. 37. 5. (Rar) Lipsă de valoare, de talent, de capacitate, de pregătire. Cu toată slăbiciunea actorilor de strînsură. NEGRUZZI, S. I 341. – Variantă: (regional) slăbăciúne (CREANGĂ, A. 12, RUSSO, S. 7) s. f.

SLĂBICIÚNE ~i f. 1) Lipsă de forță fizică. 2) Scădere accentuată a forței fizice. 3) Ceea ce îi lipsește unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahnă; cusur; defect. 4) Înclinație deosebită pentru ceva sau pentru cineva. ~ pentru muzică. [G.-D. slăbiciunii] /a slăbi + suf. ~iciune

slăbiciune f. 1. starea celui slab; 2. lipsă de putere; 3. fig. lipsă de statornicie: slăbiciuni omenești; 4. pornire, preferință: are o slăbiciune pentru copii.

slăbicĭúne f. (d. slăbit). Starea celuĭ slab: slăbiciunĭ omeneștĭ. A avea slăbicĭune pentru cineva, pentru ceva, a avea preferentă, indulgentă, inclinatiune: părințiĭ aŭ slăbiciune pentru copiĭ, bețivu pentru vin. – În est slăbăcĭune. În Trans. și slăbie (Agrb. Înt. 171).

SLĂBĂCIÚNE s. f. v. slăbiciune.

slăbăciune sf vz slăbiciune

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slăbiciune s. f., g.-d. art. slăbiciunii; (defecte; pasiuni) pl. slăbiciuni

slăbiciune s. f., g.-d. art. slăbiciunii; (defecte, pasiuni) pl. slăbiciuni

slăbiciúne s. f., g.-d. art. slăbiciúnii; (defecte, pasiuni) pl. slăbiciúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLĂBICIÚNE s. v. afecțiune, atașament, incapacitate, incompetență, necompetență, nepregătire, nepricepere, simpatie.

SLĂBICIÚNE s. 1. v. debilitate. 2. v. neputință. 3. v. moleșeală. 4. v. extenuare. 5. v. șubrezeală. 6. v. defect. 7. v. netemeinicíe. 8. v. pasiune. 9. (livr. și fam.) feblețe. (Tu ești ~ mea!)

SLĂBICIUNE s. 1. debilitate, slăbănogeală, șubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.) 2. incapacitate, neputință, (rar) impotență, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioșetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav, a unui bătrîn.) 3. moleșeală, sfîrșeală, (reg.) zălezitură. (Simte o ~ greu de învins.) 4. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.) 5. șubrezeală. (~ construcției.) 6. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are nenumărate ~.) 7. netemeinicie, (fig.) șubrezenie. (~ argumentelor. cuiva.) 8. pasiune. (~ lui e teatrul.) 9. (livr. și fam.) feblețe. (Tu ești ~ mea!)

slăbiciune s. v. AFECȚIUNE. ATAȘAMENT. INCAPACITATE. INCOMPETENȚĂ. NECOMPETENȚĂ. NEPREGĂTIRE. NEPRICEPERE. SIMPATIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SLĂBICIUNE. Subst. Slăbiciune, slăbire; piperniceală, pipernicie, pipernicire, jigăreală, scofîlcire, ofilire (fig.), uscare (fig.). Lipsă de putere, debilitate, neputință, impotență, adinamie, consumpție, inaniție, anemie, surmenaj, surmenare, istoveală, istovire, extenuare, sleire (fig.), anemiere, epuizare, sfîrșeală, secătuire. Slăbănog, slăbătură, țîr (fig.), sfrijit, becisnic (pop.), anemic, ofticos (fig.), cadavru viu, umbră (fig.); znamie (reg.). Adj. Slab, slăbuț (dim.), plăpînd, firav, slăbănog, slăbănogit, uscat, costeliv, scheletic, jigărit (fam.), sfrijit, scofîlcit, slab de-i numeri coastele; pipernicit, pirpiriu, mic, mărunt, puțin la trup, un pumn de om, prizărit (pop. și fam.), o umbră de om. Lipsit de putere, lipsit de vlagă, fără vlagă (putere), vlăguit, debil, debilitat, neputincios, impotent, anemic, anemiat, surmenat, istovit, extenuat, sleit (fig.), epuizat, sfîrșit, frînt, secătuit, lînced (înv.), becisnic (pop.), ofticos (fig.), ca o lămîie stoarsă; palid; galben, veșted (fig.), veștejit (fig.), ofilit (fig.), uscat (fig.), trecut, fanat, tras. Vb. A fi slab, a fi tras la față, a fi numai piele și os (oase), îi poți număra coastele, îl suflă vîntul, îi fluieră vîntul prin oase, îi curg oasele, are numai sufletul în oase, parcă mănîncă numai vinerea; a nu (mai) avea vlagă, a nu mai avea sînge în obraz. A slăbi, a (se) slăbănogi, a se usca, a se sfriji, a se jigări (fam.), a se scofîlci, a se usca, a descărna, a se face iască (scîndură, pastramă), a ieși ca cîinele din iarnă, a se topi (a se usca, a se pierde) pe picioare (de-a-n picioarele), a se trage la față. A-și pierde vigoarea (puterea), a (se) debilita, a (se) anemia, a (se) istovi, a (se) surmena, a (se) extenua, a (se) epuiza, a (se) slei (fig.), a se sfîrși, a (se) vlăgui; a se veșteji (fig.), a se ofili (fig.), a se fana, a se trece. Adv. Fără putere, fără vlagă. V. boală, oboseală, statură.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FRAILTY, THY NAME IS WOMAN (engl.) slăbiciune, numele tău e femeie – Shakespeare, „Hamlet”, act. I, scena 2. Cuvinte pe care i le adresează Hamlet mamei sale, mustrând-o, mâhnit, că s-a recăsătorit numai după o lună de văduvie.

Intrare: slăbiciune
slăbiciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăbiciune
  • slăbiciunea
plural
  • slăbiciuni
  • slăbiciunile
genitiv-dativ singular
  • slăbiciuni
  • slăbiciunii
plural
  • slăbiciuni
  • slăbiciunilor
vocativ singular
plural
slăbăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăbăciune
  • slăbăciunea
plural
  • slăbăciuni
  • slăbăciunile
genitiv-dativ singular
  • slăbăciuni
  • slăbăciunii
plural
  • slăbăciuni
  • slăbăciunilor
vocativ singular
plural
zlăbiciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slăbiciune, slăbiciunisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Faptul de a fi slab, uscățiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Lipsă de forță fizică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Stare, senzație (trecătoare) de sleire, de pierdere a puterilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sfârșeală
      • format_quote Bolnava spune că i-a venit o slăbiciune și a căzut jos fără să-și fi pierdut cunoștința. PARHON, O. A. I 270. DLRLC
      • format_quote Da’ cum muri frate-tu, mă, că ieri era mai bine? – L-a apucat o slăbiciune azi dimineață, răspunse băiețandrul. DUMITRIU, N. 90. DLRLC
      • format_quote Radu avea o slăbiciune simțită în tot corpul. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. DLRLC
    • 1.3. (la) plural rar Infirmități, suferințe fizice. DLRLC
      • format_quote Rămaseră numai acești doi copii mai mici... credeam baremi că de acești doi voi avea parte la slăbiciunile și bătrînețele mele. RETEGANUL, P. IV 65. DLRLC
  • 2. (numai) singular figurat Lipsă de energie, de fermitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: putere
    • format_quote Supremul înțeles al acestui ceas din urmă îi năvăli în creier și ceea ce se nărui din el fură păcatul și slăbiciunea. GALACTION, O. I 202. DLRLC
    • format_quote Orice clipă de slăbiciune, orice ezitare, orice lipsă de energie n-ar face decît să încurajeze în rele. REBREANU, R. II 14. DLRLC
    • format_quote Se desprețuiesc, pentru că în slăbiciunea lor tac și nu cutează a protesta. NEGRUZZI, S. I 243. DLRLC
  • 3. figurat mai ales la plural Cusur, defect, lipsă, scădere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își netezi barba cu un surîs indulgent față de toate slăbiciunile omenești. C. PETRESCU, A. 447. DLRLC
    • format_quote Slăbiciunile omenești fiind aceleași peste tot locul, izbînda acestor șarlatani întîmpină mult mai puține greutăți. VLAHUȚĂ, O. A. 210. DLRLC
    • format_quote Domnitorii au slăbiciunile lor, ca și ceilalți oameni. NEGRUZZI, S. I 185. DLRLC
  • 4. figurat Pornire, înclinație pentru cineva sau ceva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: afecțiune
    • format_quote Mirel Pascu n-a avut niciodată o slăbiciune deosebită, pentru amintirile din copilărie. GALAN, Z. R. 9. DLRLC
    • format_quote Pentru Stroe Vardaru avea o veche și inexplicabilă slăbiciune. C. PETRESCU, A. R. 25. DLRLC
    • format_quote Viața și slăbiciunea lui, unica odraslă – băiatul – vorbă înaintea căreia amuțea dus pe gînduri, de-ți făcea milă. BASSARABESCU, V. 37. DLRLC
  • 5. rar Lipsă de valoare, de merite, de pregătire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu toată slăbiciunea actorilor de strînsură. NEGRUZZI, S. I 341. DLRLC
etimologie:
  • Slăbi + sufix -ciune. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.