2 definiții pentru situaționist (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SITUAȚIONIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al situaționismului. (< fr. situationniste)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
situaționist s. m., adj. m. situaționiști; f. sg. situaționistă, pl. situaționiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: situaționist (adj.)
situaționist2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
situaționist, situaționiștisubstantiv masculin situaționistă, situaționistesubstantiv feminin situaționist, situaționistăadjectiv
- 1. (Adept) al situaționismului. MDN '00
etimologie:
- situationniste MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.