SITEÁV, -Ă, siteavi, -e, adj. (Reg.; despre glas; p. ext. despre oameni) Răgușit. [Var.: sitáv, -ă adj.] – Et. nec.

siteav, ~ă av, a [At: BARCIANU / V: ~tav (A și: sitav) / A și: siteav / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg; d. ființe, p. ext., d. glasul lor) 1-2 (În mod) răgușit.

SITEÁV, -Ă, siteavi, -e, adj. (Reg.; despre glas; p. ext. despre oameni) Răgușit. [Var.: sitáv, -ă adj.] – Et. nec.

SITEÁV, -Ă, siteavi, -e, adj. (Regional, despre glas) Răgușit, stins; (despre persoane) care are astfel de glas. [Nevasta] vorbește gros, ca un bărbat siteav. STANCU, D. 73. – Variantă: sitáv, -ă (DELAVRANCEA, H. T. 194) adj.

siteáv, V. sitav.

sitav, ~ă a vz siteav

sitav a. răgușit: glas sitav. [Origină necunoscută].

sitáv, -ă adj. (cp. cu bg. sipkav, rus. siplyĭ, la Rușiĭ albĭ sipávyĭ, răgușit). Munt. vest. Cu vocea stinsă, care nu poate răcni, răgușit. – Și siteáv, pl. evĭ, eve (Munt. vest. Rev. I. Crg. 9, 26, și ChN. I, 241).

siteáv (reg.) adj. m., pl. siteávi; f. siteávă, pl. siteáve

siteáv adj. m., pl. siteávi; f. sg. siteávă, pl. siteáve

SITEÁV adj. v. hârâit, hârâitor, răgușit.

siteav adj. v. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. RĂGUȘIT.