11 definiții pentru simbol (pl. -oale)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMBÓL, simboluri, s. n. 1. Semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice) un obiect, o ființă, o noțiune, o idee, o însușire, un sentiment etc. ♦ (În literatură și artă) Procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească și care înlocuiește o serie de reprezentări. 2. Spec. Semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume, cantități, operații, fenomene, formule etc. ◊ Simbol matematic = semn care reprezintă noțiuni, obiecte sau operații matematice. Simbol chimic = mod convențional de notare a atomilor elementelor chimice folosit în scrierea formulelor și a ecuațiilor chimice. 3. (Bis.; în sintagma) Simbolul credinței = rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; crezul. [Acc. și: símbol.Pl. și: (rar) simboale] – Din lat. symbolum, fr. simbole, germ. Symbol.

SIMBÓL s.n. Semn care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, un obiect, o noțiune, o idee etc. ♦ Orice semn convențional care abreviază ceva; literă sau grup de litere care reprezintă numele unui element chimic; literă sau grup de litere care reprezintă o unitate de măsură etc. ♦ Simbolul credinței = crez. ♦ Figură de stil prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. [Cf. lat. symbolum, gr. symbolon – semn, marcă, fr. symbole, it. simbolo].

SIMBÓL s. n. 1. semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, o ființă, o idee, un sentiment. 2. semn convențional, în știință și tehnică, pentru notarea anumitor noțiuni, operații, relații matematice etc. ◊ denumire abreviată a elementelor chimice. ♦ ~ ul credinței = crez. 3. procedeu stilistic prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. (< fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)

simbol n. figură sau semn destinat a reprezenta o idee morală: oamenii din toate cele fac icoană sau simbol EM.; simbolul credinței, crezul în sfânta Treime.

imágine-simból s. f. Imagine cu rol de simbol ◊ „[...] filmul e traversat de o imagine-simbol a unui grup de copii jucându-se cu mulajul de ghips al corpului omenesc.” L. 29 IV 72 p. 8. ◊ Imagini-simbol în țara Kalevalei.” Sc. 6 XII 73 p. 7. ◊ Imagini-simbol ale Siriei contemporane.” Sc. 22 XII 76 p. 6 (din imagine + simbol)

personáj-simból s. n. (lit.) Personaj cu valoare de simbol ◊ „Din grupuri se detașează, pline de energie, două personaje-simbol: comunistul și logodnica lui.” Sc. 6 VII 72 p. 4. ◊ „Un personaj-simbol de alt regn estetic deci, în abstractizări exprese, ar fi părut aleatoriu și suprapus dacă autorul nu l-ar fi implantat, cu forța și originalitatea personificării, în sistemul constituit de celelalte.” R.lit. 21 VI 73 p. 2 (din personaj + simbol)

sex-simból s. n. 1993 Persoană (mai ales femeie) care reprezintă modelul de frumusețe fizică al unei epoci, țări etc. v. bikini (din engl. sex-symbol)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simból s. n., pl. simbóluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMBÓL s. 1. însemn, semn. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 2. emblemă, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ul unei mărci de fabrică.) 3. figură, imagine. (Un ~ reprezentând...) 4. reprezentare, (înv.) chip. (Albul e ~ul nevinovăției.) 5. (BIS.) simbolul credinței = crezul (art.), (livr.) credo, (înv.) credință.

SIMBOL s. 1. însemn, semn. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 2. emblemă, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 3. figură, imagine. (Un ~ reprezentînd...) 4. reprezentare, (înv.) chip. (Albul e ~ nevinovăției.) 5. (BIS.) simbolul credinței = crezul (art.), (livr.) credo, (înv.) credință.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

simbol (lat. symbolum, gr. symbolon „semn convențional”), figură de stil prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul numelui unui obiect care aparține lumii fizice sau animale, pe baza unei analogii ușor de sesizat: „vulpea”, s. al vicleniei; „câinele”, s. al fidelității; „stindardul”, „drapelul”, s. al unei țări etc. (A). • S. este și semn convențional menit să reprezinte grafic o noțiune abstractă, în matematică, chimie, lingvistică structuralistă etc.

Intrare: simbol (pl. -oale)
simbol (pl. -oale) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simbol
  • simbolul
  • simbolu‑
plural
  • simboale
  • simboalele
genitiv-dativ singular
  • simbol
  • simbolului
plural
  • simboale
  • simboalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)