59 de definiții pentru sihlă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĭ.[1] corectat(ă)

  1. În original țîhlă. gall

sihlă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: selbă (Pl: selbe și selbi), (îrg) silhă, (înv) salbă, (reg) sihelbe[1], sahelbe, săhelbă, săhelbe, săhoalbe, săluă, sehelbă (Pl: sehelbe și sehelbi), sehelbe, selecherb s, silhă[2], sâluă, sârlă, țârlă, țihlă, țilhă, (îvr) silbă, silcă, salhă, sâlvă, (nob) sihlie[3] (A: nct) / Pl: ~le / E: ns cf lat silva] 1 Pădure deasă (de copaci tineri) Si: hățiș, (reg) sihlete, sihliș, sâhlar, sâhlărie, sâhliște, țihloacă. 2 (Zlg; reg; îc) Cocoș-de-~ Cocoș-sălbatic. 3 (Reg) Loc defrișat (pe care au crescut tufișuri). 4 (Mtp; reg) Zână a pădurii. 5 (Trs) Brad (1). 6 (Trs) Molid. 7 (Trs) Pin2. 8 (Reg; îf silhă) Trunchi de copac (cu diametru aproape egal la ambele capete). 9 (Bot; reg; îf silhă) Coada-calului (Hippuris vulgaris). corectat(ă)

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sihlebe LauraGellner
  2. Variantă tipărită de două ori. Posibil ca una din acestea să fie varianta sâlhă greșit tipărită — LauraGellner
  3. Referința încrucișată recomandă această variantă accentuată: sihlie LauraGellner

SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĩ.

SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri. Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48. În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variante: silhă (COȘBUC, P. I 161), țihlă (SADOVEANU, O. III 355) s. f.

SIHLĂ ~e f. Pădure mică, deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; hățiș. [G.-D. sihlei; Sil. si-hlă] /cf. lat. silva

sihlă (silhă) f. Mold. Buc. pădure deasă cu arbuști drepți și subțiri. [V. sâlhă].

síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n’are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într’o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). – Mold. -. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt”, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad.

SILHĂ s. f. v. sihlă.

sahelbe sf vz sihlă[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: vz sihilă LauraGellner

salbă2 sf vz sihlă[1] corectat(ă)

  1. În original: vz silhă, care te trimite la cuv. sihlă LauraGellner

sălhă[1] sf vz sihlă

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită incorect: silhă LauraGellner

sâlhă[1] sf vz sihlă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta silhă, consemnată în definiția principală de 2 ori — LauraGellner

sâluă[1] sf vz sihlă corectat(ă)

  1. În original, tipărit greșit: sâlnă. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă — LauraGellner

seleherb[1] s vz sihlă

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: selecherb LauraGellner

sihlebe[1] sf vz sihlă

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sihelbe LauraGellner

țâhlă[1] sf vz sihlă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sihlă (desp. si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle

sihlă (si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle

sihlă s. f. (sil. -hlă), g.-d. art. sihlei; pl. sihle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIHLĂ s. hățiș, (reg.) târșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrână.)

SIHLĂ s. hățiș, (reg.) tîrșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrînă.)

silhă s. v. PIN.[1]

  1. Variantă pentru sihlă LauraGellner

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sihlă (-le), s. f. – (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. – Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sihlă, sihle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.

săhelbe, (sehelbe), s.n. – (reg.) Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe V. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. ♦ (top.) Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”) (DEX).

sălhă, sălhe, (silhă, sâlhă), s.f. – (reg.; înv.) Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. ♦ (top.) Sâlha, pădure, deal în Botiza și Rozavlea (Vișovan, 2005). „Cuvânt pe cale de dispariție în Maramureș” (idem); Sâlhuță, mlaștină situată sub Vf. Măgura Mică, în Munții Lăpușului (Timur, 2007: 39). – Din silha, sihla (cf. lat. silva) (MDA).

silhă, s.f. – v. sălhă („pădure deasă”).

săhelbe, (sehelbe), s.n. – Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe v. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”).

sălhă, -e, (silhă, sâlhă), s.f. – Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. – Din silha, sihla (cf. lat. silva).

Intrare: sihlă
  • silabație: si-hlă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihlă
  • sihla
plural
  • sihle
  • sihlele
genitiv-dativ singular
  • sihle
  • sihlei
plural
  • sihle
  • sihlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silhă
  • silha
plural
  • silhe
  • silhele
genitiv-dativ singular
  • silhe
  • silhei
plural
  • silhe
  • silhelor
vocativ singular
plural
țilhă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sihlie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sihlebe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seleherb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sârlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâlvă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săluă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălhă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săhoalbe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săhelbe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săhelbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salhă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sahelbe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâhlă
  • țâhla
plural
  • țâhle
  • țâhlele
genitiv-dativ singular
  • țâhle
  • țâhlei
plural
  • țâhle
  • țâhlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țihlă
  • țihla
plural
  • țihle
  • țihlele
genitiv-dativ singular
  • țihle
  • țihlei
plural
  • țihle
  • țihlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehelbă
  • sehelba
plural
  • sehelbe
  • sehelbele
genitiv-dativ singular
  • sehelbe
  • sehelbei
plural
  • sehelbe
  • sehelbelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sihlă, sihlesubstantiv feminin

  • 1. Pădure deasă de copaci tineri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hățiș
    • format_quote Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48. DLRLC
    • format_quote În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. DLRLC
    • format_quote Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.