3 definiții pentru sfitoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfitóc V. sfiștoc.

sfiștóc și fiștóc, sfeștóc și feștóc (Mold.) și sfitóc (Dor.) n., pl., oace (vsl. sŭvitŭkŭ și -okŭ, tom, secțiune, d. sŭviti, a învâlătuci; bg. svitŭk, sîrb. svitak, pachet; rus. svitok, sul de hîrtie, de unde rom. „sul, vălătuc, mănuchĭ, sfitoc”, infl. și de sfeștanie). Mătăuz, cĭurlez, pomătuf, buchețel de busuĭoc cu care se împrăștie agheazma. L. V. (după rus.). Vălătuc, sul.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfitóc (-oáce), s. n. – Sul, rulou. Sl. sŭvitŭkŭ, rus. svitok (Tiktin).

Intrare: sfitoc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfitoc
  • sfitocul
  • sfitocu‑
plural
  • sfitoace
  • sfitoacele
genitiv-dativ singular
  • sfitoc
  • sfitocului
plural
  • sfitoace
  • sfitoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)