12 definiții pentru sfințire
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFINȚIRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți și rezultatul ei. ◊ (Bis.) Ritual menit să confere unor lucruri un caracter sacru. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.
sfințire1 sf [At: PSALT, 147 / V: (înv) sfen~ / Pl: (rar) ~ri / E: sfinți1] 1 Trecere în rândul sfinților (10) Si: sanctificare, canonizare, (înv) sacrare. 2 (Pex) Revărsare a harului divin asupra cuiva Si: binecuvântare, blagoslovie, (înv) urare. 3-4 (Rar) Hirotonisire (1-2). 5 (Bis) Venerare. 6 (Îvr) Onoare. 7 Dobândire a harului divin (prin diverse practici religioase) Si: (rar) sfințit1, (înv) sfințitură (1), sânțire. 8 Inaugurare a unei biserici sau mănăstiri printr-un anumit ritual Si: consacrare, târnosire, (înv) sfințenie (14), obnovlenie, târnoseală1, târnosanie, târnositură. 9 (Îvr) Consacrare (6). 10 (Îvr) Încoronare. 11 (Înv) Biserică (1). 12 (Îvr; csnp) Sfânt (10). 13 (Înv; art; adesea urmat de un aps sau de un ppr) Sfinție (7). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINȚIRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți1 și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SFINȚIRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a sfinți. Cîte tîrnosiri și sfințiri de biserici... CREANGĂ, A. 74. ♦ Consfințire, consacrare. Dreptul la muncă este condiția și rezultatul slobozeniei, exercițiul muncii este sfințirea și practica egalității. KOGĂLNICEANU, S. A. 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfențire sf vz sfințire1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfințire s. f., g.-d. art. sfințirii; pl. sfințiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfințire s. f., g.-d. art. sfințirii; pl. sfințiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfințire s. f., g.-d. art. sfințirii; pl. sfințiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFINȚIRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacralizare, sacralizație, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificație. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFINȚIRE s. v. amurg, apus, asfințit, biserică, casa domnului, consacrare, consfințire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFINȚIRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificație. (~ a unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, tîrnoseală, tîrnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ a unei biserici.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfințire s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. BISERICĂ. CASA DOMNULUI. CONSACRARE. CONSFINȚIRE. FIXARE. HIROTONIE. HIROTONIRE. HIROTONISIRE. ÎNSERARE. SEARĂ. STABILIRE. STATORNICIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sfințire, sfințirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) sfinți și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
- Cîte tîrnosiri și sfințiri de biserici... CREANGĂ, A. 74. DLRLC
- 1.1. Ritual menit să confere unor lucruri un caracter sacru. DEX '09
- 1.2. Consacrare, consfințire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: consacrare consfințire
- Dreptul la muncă este condiția și rezultatul slobozeniei, exercițiul muncii este sfințirea și practica egalității. KOGĂLNICEANU, S. A. 79. DLRLC
-
-
etimologie:
- sfinți DEX '09 DEX '98