5 definiții pentru sfară (ceartă)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfa2 sf [At: CORESI, EV. 171 / Pl: ~re / E: slv свара] (Înv) 1-3 Sfadă (1-3).

2) sfáră f., pl. inuzitat sferĭ (vsl. svara, tumult, svarŭ, luptă, bg. rus. svára, rut. čvára, ceartă. V. ciorovăĭesc). Vechĭ. Ceartă, sfadă, cĭorovoĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfa s. f. – Ceartă, gîlceavă, altercație. Sl. svara (Tiktin). Sex. XVI, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfa2, sfare, s.f. (înv.) sfadă, ceartă.

Intrare: sfară (ceartă)
sfară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfa
  • sfara
plural
  • sfare
  • sfarele
genitiv-dativ singular
  • sfare
  • sfarei
plural
  • sfare
  • sfarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfa, sfaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.