5 definiții pentru sfară (ceartă)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sfară2 sf [At: CORESI, EV. 171 / Pl: ~re / E: slv свара] (Înv) 1-3 Sfadă (1-3).
2) sfáră f., pl. inuzitat sferĭ (vsl. svara, tumult, svarŭ, luptă, bg. rus. svára, rut. čvára, ceartă. V. ciorovăĭesc). Vechĭ. Ceartă, sfadă, cĭorovoĭală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfară s. f., pl. sfare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sfară s. f. – Ceartă, gîlceavă, altercație. Sl. svara (Tiktin). Sex. XVI, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sfară2, sfare, s.f. (înv.) sfadă, ceartă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sfară (ceartă)
sfară1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sfară, sfaresubstantiv feminin
- 1. Altercație, ceartă, gâlceavă, sfadă. DER DARsinonime: altercație ceartă gâlceavă sfadă
etimologie:
- svara DER