9 definiții pentru sfârșire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit1. ◊ Loc. adv. (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – V. sfârși.

sfârșire sf [At: COD. VOR2. 16v/2 / Pl: ~ri / E: sfârși] 1 Parcurgere a ultimei etape (a unei acțiuni, a unui fenomen etc. în desfășurare) Si: isprăvire, încheiere, terminare, (pop) gătare, istovire, mântuire, (înv) săvârșire. 2 (Îlav) Fără ~ Fără încetare Si: mereu, necontenit. 3 (Înv) Înfăptuire. 4 Întrebuințare până la capăt Si: consumare, epuizare, isprăvire, terminare. 5 (Îvr) Rezultat final. 6 (Pex) Ajutor (1). 7 (Îrg) Moarte. 8 (Lin; înv) Terminație.

SFÂRȘIRE, sfârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit1. ◊ Loc. adv. (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – V. sfârși.

SFÎRȘIRE, sfîrșiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfîrși; sfîrșit. ◊ Loc. adv. Fără sfîrșire = necontenit. Da cum vă aflați?... Da sînteți sănătoși?... ne întrebau fără sfîrșire cuconul Ștefănică și cucoana Marghiolița. GANE, N. II 189.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfârșire s. f., g.-d. sfârșiri, art. sfârșirii

sfârșire s. f., g.-d. art. sfârșirii corectat(ă)

sfârșire s. f., g.-d. art. sfârșirii; pl. sfârșiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFÂRȘIRE s. 1. v. terminare. 2. finalizare, isprăvire, încheiere, terminare. (~ unei lucrări începute.) 3. v. consumare.

SFÎRȘIRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfîrșit, terminare, terminat, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. consumare, epuizare, isprăvire, sfîrșit, terminare. (~ tuturor proviziilor.)

Intrare: sfârșire
sfârșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârșire
  • sfârșirea
plural
  • sfârșiri
  • sfârșirile
genitiv-dativ singular
  • sfârșiri
  • sfârșirii
plural
  • sfârșiri
  • sfârșirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfârșire, sfârșirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sfârșit
    • chat_bubble locuțiune adverbială rar Fără sfârșire = mereu, necontenit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Da cum vă aflați?... Da sînteți sănătoși?... ne întrebau fără sfîrșire cuconul Ștefănică și cucoana Marghiolița. GANE, N. II 189. DLRLC
etimologie:
  • vezi sfârși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.