sfășie sf [At: ȘINCAI, HR. II, 289/10 / V: (reg) ~șâie / Pl: ~ii / E: s- + fâșie] 1 (Îrg) Fâșie (1). 2 (Spc) Bucată de carne (sfârtecată). 3 (Reg) Curelușă împodobită cu ținte de alamă. 4 (Reg; pan) Bucată de pământ lungă și îngustă. 5 (Reg) Sfert dintr-un miel care a fost tăiat Si: ciozvârtă. 6 (Reg) Chimir (3). 7 (Reg) Fibre (mai groase) de cânepă din care se împletesc funii, bice etc. 8 (Reg) Făclie cu care se pescuiește noaptea Si: (reg) fachie, fașcă. 9 (Reg) Haină (bărbătească).

sfășâie sf vz sfășie

sfășie, sfășii, s.f. 1. (înv. și reg.) fâșie; bucată de carne (sfârtecată). 2. (reg.) curelușă împodobită cu ținte de alamă. 3. (reg.) bucată de pământ lungă și îngustă. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost tăiat; ciozvârtă. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de cânepă din care se fac funii, bice. 7. (înv. și reg.) făclie cu care se pescuiește noaptea; fachie, fașcă.