16 definiții pentru sfârâitoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRÂITOR, -OARE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârăitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

sfărăitoare sf vz sfârâitor[1] corectat(ă)

  1. În original: vz sfârâitoare care este de fapt femininul cuv. sfârâitor LauraGellner

sfârăitoare sf vz sfârâitoare

sfârâietoare sf vz sfârâitor[1] corectat(ă)

  1. În original: vz sfârâitoare care este de fapt femininul cuv. sfârâitor LauraGellner

sfârâitor, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ietoare, ~răitoare, sfărăitoare[1] / Pl: ~i, ~oare / E: sfârâi + -tor] 1 a (D. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite sau fripte ori d. alte corpuri încinse sau încălzite cu o sursă de căldură) Care produce zgomote șuierătoare și repetate, de mică intensitate. 2 a (Rar; pex; d. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite sau fripte ori d. alte corpuri încinse sau încălzite cu o sursă de căldură)) Care se prăjește 3 a (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) Care produce pocnete mici, scurte și repetate Si: (reg) pârâitor. 4 a (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) Care arde repede cu pâlpâiri sau scăpări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: (reg) pârâitor. 5 a (D. fuse de tors, d. roți sau d. alte obiecte în mișcare) Care produce un zgomot caracteristic, care se repetă ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mișcării Si: (reg) prisnitor, prâznăitor, prâznălitor. 6 a (Pex; d. fuse de tors, d. roti sau d. alte obiecte în mișcare) Care se mișcă (sau care merge, care funcționează etc.) foarte repde Si: (reg) prisnitor, prâznăitor, prâznălitor 7 sf Jucărie confecționată dintr-o nucă golită de miez și străbătută, longitudinal, de un ax metalic sau de lemn pe care se înfășoară o sfoară, fixându-se la capătul superior al axului un măr sau un cocean de porumb care, atunci când se trage de sfoară, produce, prin învârtire, un sfârâit1 (10) caracteristic Si: bâzâitoare, (reg) sfârâiac (3), sfârâioc. 8 sf (Reg) Morișcă. 9 a (D. păsări) Care produce un zgomot caracteristic determinat de bătăi repezi din aripi (în timpul zborului) Si: fâlfâitor, (reg) păbâitor. 10 a (D. insecte) Care produce un zgomot caracteristic în timpul zborului Si: bâzâitor, zâzâitor, zumzăitor, (rar) zumbăitor, (pop) bombănitor, (reg) bornăitor, vâjâitor. 11 a (D. unele insecte și d. unele păsări) Care scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate Si: țârâitor, țâțâitor. corectat(ă)

  1. Ultimele două variante, fără accent în original — LauraGellner

SFÂRÂITOR, -OARE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

SFÎRÎITOARE, sfîrîitori, s. f. Jucărie de copii făcută de obicei dintr-o șindrilă subțire legată de o sfoară și care, învîrtită repede, produce un zbîrnîit. ◊ Fig. [Țăranii] sînt de multe ori o sfîrîitoare care se-nvîrtește după placul dregătorilor. ISPIRESCU, la TDRG.

sfărăitoare f. jucărie ce face sgomot învârtindu-se.

sfîrîitoáre f., pl. orĭ (d. sfîrîĭ). Cîrîitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfârâitoare (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. sfârâitorii; pl. sfârâitori

sfârâitoare (-râ-i-) s. f., g.-d. art. sfârâitorii; pl. sfârâitori

sfârâitoare s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. sfârâitorii; pl. sfârâitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFÂRÂITOARE s. bâzâitoare, (reg.) sfârâiac, stârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)

SFÎRÎITOARE s. bîzîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.)

Intrare: sfârâitoare
sfârâitoare substantiv feminin
  • silabație: sfâ-râ-i- info
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârâitoare
  • sfârâitoarea
plural
  • sfârâitori
  • sfârâitorile
genitiv-dativ singular
  • sfârâitori
  • sfârâitorii
plural
  • sfârâitori
  • sfârâitorilor
vocativ singular
plural
sfărăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărăitoare
  • sfărăitoarea
plural
  • sfărăitori
  • sfărăitorile
genitiv-dativ singular
  • sfărăitori
  • sfărăitorii
plural
  • sfărăitori
  • sfărăitorilor
vocativ singular
plural
sfârăitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfârâitoare, sfârâitorisubstantiv feminin

  • 1. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Țăranii] sînt de multe ori o sfîrîitoare care se-nvîrtește după placul dregătorilor. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Sfârâi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.