2 definiții pentru sextet (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEXTÉT s.n. 1. Ansamblu compus din șase persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o piesă muzicală; muzica scrisă pentru un astfel de ansamblu; sextuor. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. [Pl. -te, -turi. / < germ. Sextett].

SEXTÉT s. n. 1. formație vocală sau instrumentală din șase interpreți; compoziție pentru o astfel de formație; sextuor. 2. echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători (jucătoare). (< germ. Sextett)

Intrare: sextet (pl. -uri)
sextet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sextet
  • sextetul
  • sextetu‑
plural
  • sexteturi
  • sexteturile
genitiv-dativ singular
  • sextet
  • sextetului
plural
  • sexteturi
  • sexteturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)