15 definiții pentru sentențios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENTENȚIOS, -OASĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (2), maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime; p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [Pr.: ți-os] – Din fr. sentencieux, lat. sententiosus.

SENTENȚIOS, -OASĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (2), maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime; p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [Pr.: ți-os] – Din fr. sentencieux, lat. sententiosus.

sentențios, ~oa a [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ți-os / V: ~ncios[1] / Pl: ~oși, ~oase / E: fr sentencieux cf lat sententiosus] 1 (D. opere literare, limbă, mod de exprimare, stil etc.) Care conține sentințe, maxime Si: aforistic. 2 (Pex; d. opere literare, limbă, mod de exprimare, stil etc.) De o gravitate afectată. 3 (D. opere literare, limbă, mod de exprimare, stil etc.) Care este (prea) înflorit Si: încărcat, pretențios, prețios, savant. 4 (D. oameni) Care se exprimă prin maxime, prin sentințe. 5 (D. oameni) Care manifestă o gravitate afectată. 6 (D. oameni) Care folosește un ton emfatic (în exprimare). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SENTENȚIOS, -OASĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, fraze etc.) Care conține sentințe, maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentință. El îndulcește [expresia] adăogînd în acel stil sentențios și banal pe care îl luase și din «Ceasornicul domnilor». IORGA, L. I 100. ♦ (Despre oameni) Care vorbește în maxime; p. ext. care folosește un ton emfatic, doctoral. (Adverbial) [D-ra Cucu:] Nu vezi? (Sentențios) Domnule Miroiu, cînd cineva, un profesor, dă 22 de mii de lei pentru o carte, asta nu e lucru curat. SEBASTIAN, T. 281. Magda mușcă, nu sărută, zisei eu sentențios. HOGAȘ, M. N. 48. Peruianu vorbea sentențios, lăsînd tonul după fiecare propozițiune. VLAHUȚĂ, O. A. III 85.

SENTENȚIOS, -OA adj. (Despre stil, fraze etc.) Care este plin de maxime, de sentințe; afectat, grav. [Cf. fr. sentencieux, lat. sententiosus < sententia – sentință].

SENTENȚIOS, -OA adj. 1. (despre stil, ton etc.) care conține sentințe, maxime. ◊ asemănător cu o sentință (2). 2. (și adv.) cu un ton emfatic, grav. (< fr. sentencieux, lat. sentencious)

SENTENȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre stil, vorbire, ton etc.) Care conține sentințe. 2) (despre persoane) Care folosește multe sentințe în vorbire; care face uz de multe maxime. 3) Care are formă de sentință. [Sil. -ți-os] /<fr. sentencieux

sentențios a. 1. ce conține sentențe: stil sentențios; 2. ce are forma sau caracterul unei sentențe: frază sentențioasă; 3. care s’exprimă obișnuit prin sentențe: orator sentențios.

sentencios, ~oa a vz sentențios

*sentențlós, -oásă adj. (lat. sententiosus) Plin de sentențe: vorbă sentențioasă. Care are forma uneĭ sentențe, de o gravitate afectată: ton sentențios. Care vorbește pin sentențe: om sentențios. Adv. În mod sentențios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sentențios (desp. -ți-os) adj. m., pl. sentențioși; f. sentențioa, pl. sentențioase

sentențios (-ți-os) adj. m., pl. sentențioși; f. sentențioasă, pl. sentențioase

sentențios adj. m. (sil. -ți-os), pl. sentențioși; f. sg. sentențioasă, pl. sentențioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SENTENȚIOS adj. 1. aforistic. (Stil sentențios.) 2. pretențios, (fig.) prețios. (Ce e tonul ăsta sentențios?)

SENTENȚIOS adj. 1. aforistic. (Stil ~.) 2. pretențios, (fig.) prețios. (Ce e tonul ăsta ~?)

Intrare: sentențios
sentențios adjectiv
  • silabație: -ți-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sentențios
  • sentențiosul
  • sentențiosu‑
  • sentențioa
  • sentențioasa
plural
  • sentențioși
  • sentențioșii
  • sentențioase
  • sentențioasele
genitiv-dativ singular
  • sentențios
  • sentențiosului
  • sentențioase
  • sentențioasei
plural
  • sentențioși
  • sentențioșilor
  • sentențioase
  • sentențioaselor
vocativ singular
plural
sentencios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sentențios, sentențioaadjectiv

  • 1. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe, maxime. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote El îndulcește [expresia] adăogînd în acel stil sentențios și banal pe care îl luase și din «Ceasornicul domnilor». IORGA, L. I 100. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care are caracter, ton de sentință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.2.1. prin extensiune (și) adverbial Care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
        • format_quote [D-ra Cucu:] Nu vezi? (Sentențios) Domnule Miroiu, cînd cineva, un profesor, dă 22 de mii de lei pentru o carte, asta nu e lucru curat. SEBASTIAN, T. 281. DLRLC
        • format_quote Magda mușcă, nu sărută, zisei eu sentențios. HOGAȘ, M. N. 48. DLRLC
        • format_quote Peruianu vorbea sentențios, lăsînd tonul după fiecare propozițiune. VLAHUȚĂ, O. A. III 85. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.