23 de definiții pentru semăna (însămânța)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMĂNÁ1, sémăn, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța. ♦ (Înv.) A pune în pământ, a îngropa. ♦ (Pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul Nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi. 3. Fig. A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. – Lat. seminare.

semăna1 vt [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (pop) sam~ (Pzi: samăn și samen), săm~, (îvr) ~mena, ~mâna / Pzi: 1 semăn și (pop) seamăn, (reg) seamen, 2 semeni și (reg) semini, seamini, 3 seamănă, 4 semănăm, 5 semănați, seamănă / E: ml seminare] 1 (Fșa; c. i. semințe) A pune sau a arunca în pământ (pregătit), pentru a face să încolțească, să se dezvolte și să rodească. 2 (C. i. terenuri agricole) A pune semințele necesare unei culturi Si: a însămânța, (pop) a pune, (reg) a sămânța. 3 (Pop; c. i. persoane) A arunca boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 4 (Rar; pex) A planta. 5 (Îvr) A îngropa. 6 (Îvr; îf sămăna) A zămisli. 7 (Pan; de obicei la participiu) A arunca în toate părțile Si: a împrăștia, a presăra, a risipi. 8 (Rar; fig; c. i. idei, principii, teorii, metode etc.) A propaga. 9 (Rar; fig; c. i. învățături morale, concepții, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) A propovădui (1). 10 (Fig; c. i. stări, sentimente etc. de ură, de spaimă etc., împrejurări nefavorabile etc.) A împrăștia, provocând efecte negative, nenorociri, necazuri etc.

SEMĂNÁ1, sémăn, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o face să încolțească și să răsară; a însămânța. ♦ (Înv.) A vârî în pământ, a îngropa. ♦ (Pop.) A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. 2. A pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi. 3. Fig. A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. – Lat. seminare.

SEMĂNÁ1, sémăn, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică planta în discuție sau ogorul plantat) A pune sau a arunca (cu mîna sau cu mașini speciale) sămînța în pămîntul pregătit, pentru a face să încolțească și să rodească; a însămînța. Să-mi dați de semănat borceag, mei, lucernă chiar, orz, ovăz și puțin porumb. MIHALE, O. 83. Grădinarul îl învață cum... să semene flori. ISPIRESCU, L. 164. Cine seamănă vînt culege furtună sau semeni cenușă, iese pulbere sau cînd semeni spini nu poți s-aduni smochine (= rău faci, rău găsești). Răsare unde nu-l semeni, se spune despre acela care apare deodată într-un loc unde prezența lui nu e nici așteptată, nici dorită. ◊ Fig. Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ Absol. Tot ară și seamănă, Și din gură blas temă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377. (Expr.) Seamănă, dar nu răsare v. răsări. 2. Fig. A propaga idei dăunătoare, a răspîndi zvonuri false, a lăsa în urma sa un rău, o nenorocire. Apele vin mai mari ca niciodată, surprinzînd oamenii și semănînd în drumul lor prăpădul. BOGZA, C. O. 101. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să ridicăm stavili, să semănăm zavistia și ura și să însuflăm lăcomia... prăzilor. RUSSO, O. 30.

A SEMĂNÁ1 seámăn tranz. 1) (semințe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolți și a crește); a însămânța. ~ grâu.Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecințele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presăra cu semințe de cereale dorind fericire în Noul An. 3) fig. A împrăștia uniform pe o suprafață. ~ flori în calea cuiva. 4) fig. (idei, gânduri, intrigi etc.) A face să devină cunoscut unui cerc larg de persoane; a răspândi; a propaga. /<lat. seminare

semănà v. 1. a pune semânța în pământ ca să răsară și să producă fruct: seamănă grâu; 2. fig. a răspândi, a întinde: a semăna calea cu roze, a semăna vrajbă. [Lat. SEMINARE].

1) sémăn (Munt.) și seámăn (Trans.), a semâná v. tr.(lat. sémino, semináre, id.; it. seminare, pv. semnar, fr. semer, sp. sembrar, pg. semear. V. seminar). Pun sămînța în pâmînt ca să răsară: el seamănă grîŭ, tu semeni un cîmp. Fig. Răspîndesc: a semăna discordie. Fac din ainte: seamănă la tinereță ca să aĭ ce să culegĭ la bătrineță. V. plantez, însemînțez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semăn, 2 sg. semeni, 3 seamănă; conj. prez. 1 sg. să semăn, 3 să semene; imper. 2 sg. afirm. seamănă

semăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semăn, 2 sg. semeni, 3 seamănă; conj. prez. 3 să semene

semăná (a însămânța, a avea trăsături comune) vb., ind. prez. 1 sg. sémăn, 3 sg. și pl. seámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. sémene

semăna (ind. prez. 1 sg. semăn, 3 sg. și pl. seamănă)

semăn (grâu, semăn cu mama), semeni 2, seamănă 3, semene 3 conj., semănător adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMĂNÁ vb. 1. (AGRIC.) a însămânța, (prin Mold. și Olt.) a sămânța. (Au ~ orzul.) 2. (AGRIC.) a pune. (Când ~ porumbul?) 3. v. răspândi.

SEMĂNÁ vb. v. difuza, împrăștia, îngropa, planta, populariza, propaga, propovădui, pune, răsădi, răspândi, sădi, transplanta.

semăna vb. v. DIFUZA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNGROPA. PLANTA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. PUNE. RĂSĂDI. RĂSPÎNDI. SĂDI. TRANSPLANTA.

SEMĂNA vb. 1. a însămînța, (prin Mold. și Olt.) a sămînța. (Au ~ orzul.) 2. a pune. (Cînd ~ porumbul?) 3. a împrăștia, a presăra, a răspîndi, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

semăná (-eámăn, -át), vb.1. A însămînța. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A răspîndi, a propaga. – Var. Mold. sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. Lat. sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), cf. it. seminare, prov. semenar, fr. semer, sp. sembrar, port. semear.Der. semănat, s. n. (însămînțare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundență); semănător, s. m. (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, s. f. (femeie care seamănă, mașină agricolă care seamănă); semănătură, s. f. (însămînțare, loc semănat). – Cf. sămînță.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a semăna vrajbă / zâzanie expr. a învrăjbi.

Intrare: semăna (însămânța)
verb (VT39)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semăna
  • semănare
  • semănat
  • semănatu‑
  • semănând
  • semănându‑
singular plural
  • seamănă
  • semănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semăn
  • seamăn
(să)
  • semăn
  • seamăn
  • semănam
  • semănai
  • semănasem
a II-a (tu)
  • semeni
(să)
  • semeni
  • semănai
  • semănași
  • semănaseși
a III-a (el, ea)
  • seamănă
(să)
  • semene
  • semăna
  • semănă
  • semănase
plural I (noi)
  • semănăm
(să)
  • semănăm
  • semănam
  • semănarăm
  • semănaserăm
  • semănasem
a II-a (voi)
  • semănați
(să)
  • semănați
  • semănați
  • semănarăți
  • semănaserăți
  • semănaseți
a III-a (ei, ele)
  • seamănă
(să)
  • semene
  • semănau
  • semăna
  • semănaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semăna, semănverb

tranzitiv
  • 1. A pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil pentru a o face să încolțească și să răsară. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Să-mi dați de semănat borceag, mei, lucernă chiar, orz, ovăz și puțin porumb. MIHALE, O. 83. DLRLC
    • format_quote Grădinarul îl învață cum... să semene flori. ISPIRESCU, L. 164. DLRLC
    • format_quote figurat Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Tot ară și seamănă, Și din gură blastemă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377. DLRLC
    • 1.1. învechit A pune în pământ. DEX '09
      sinonime: îngropa
    • 1.2. popular A arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul Nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare. DEX '09 NODEX
      • format_quote A semăna flori în calea cuiva. NODEX
    • chat_bubble Cine seamănă vânt culege furtună sau semeni cenușă, iese pulbere sau când semeni spini nu poți s-aduni smochine = rău faci, rău găsești. DLRLC
    • chat_bubble Răsare unde nu-l semeni, se spune despre acela care apare deodată într-un loc unde prezența lui nu e nici așteptată, nici dorită. DLRLC
    • chat_bubble Seamănă, dar nu răsare. DLRLC
    • chat_bubble Culege ce-ai semănat se spune, când cineva trebuie să suporte consecințele unor fapte de-ale sale. NODEX
  • 2. A pune din loc în loc. DEX '09
  • 3. figurat A răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Apele vin mai mari ca niciodată, surprinzînd oamenii și semănînd în drumul lor prăpădul. BOGZA, C. O. 101. DLRLC
    • format_quote Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii:... să ridicăm stavili, să semănăm zavistia și ura și să însuflăm lăcomia... prăzilor. RUSSO, O. 30. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.