19 definiții pentru secătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂTÚRĂ, secături, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanță; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. -ătură.

SECĂTÚRĂ, secături, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanță; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. -ătură.

secătu sf [At: NEAGOE, ÎNV. 218 / V: (îrg) săc~ / Pl: ~ri / E: seca2 + -tură] 1 (Pop) Loc secat2 (7) (unde se poate prinde pește). 2 (Îrg) Loc, într-o pădure, defrișat și folosit ca pășune sau ca ogor Si: (pop) curătură, (îrg) seci, (reg) iaz, runc1. 3 (Înv; pgn) Spațiu liber. 4 (Îvr) Porțiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5 (Îvr) Plantă sau parte a unei plante care și-a pierdut seva. 6 (Îvr; pex) Uscătură. 7 Parte a corpului atrofiată, degenerată. 8 (Reg) Boală a oilor care se manifestă prin uscarea pielii. 9 (Reg) Boală la oameni și la animale nedefinită mai îndeaproape. 10 (De obicei lpl) Lucru, faptă, vorbă, afirmație etc. fără valoare, fără importanță, fără sens Si: fleac, nimic. 11 (Dep) Persoană lipsită de orice valoare, de caracter etc. Si: lichea, otreapă, (reg) oșiștie, (fam) zdreanță, (arg) sichimea.

SECĂTÚRĂ, secături, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic, pe care nu te poți bizui. Un om care în loc să fie pe front, ori măcar altfel util țării, își petrece timpul la mesele de cărți, în tovărășia unei «secături» cum e Camil, nu poate să fie decît o secătură de aceeași speță. C. PETRESCU, Î. II 67. Voi gîrboviților! Secăturilor! Faceți numai gilceavă și bucluc. CONTEMPORANUL, IV 506. 2. (De obicei la pl.) Lucruri de nimic, fără valoare; fleacuri, mofturi. C-o să mă apuc acuși să citesc toate secăturile, că altă grijă n-am. VLAHUȚĂ, O. A. 85. Fabula nu sufere secătură și umplutură: ea cere, pe lîngă talent, o bonomie, un stil simplu. NEGRUZZI, S. I 336. Femeile nu mai visau decît diamanticale, stofe de mătase și alte secături de acestea. FILIMON, C. 202.

SECĂTÚRĂ ~i f. Om de nimic; pușlama; derbedeu; golan. /a seca + suf. ~ătură

secătură f. 1. lucru fără valoare; 2. om sec, netrebnic; 3. pl. vorbe fără rost, fleacuri.

secătúră f., pl. ĭ(d. secat). Om sec (prost, neserios). Pl. Lucrurĭ proaste: nu da banĭ pe secăturĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

secătu s. f., g.-d. art. secăturii; pl. secături

secătu s. f., g.-d. art. secăturii; pl. secături

secătúră s. f., g.-d. art. secătúrii; pl. secătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECĂTÚRĂ s. v. curătură, uscătură.

SECĂTÚRĂ s. 1. v. canalie. 2. v. lichea.

SECĂTU s. 1. canalie, hahaleră, pramatie, pușlama. (Este o ~ omul acela.) 2. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, (înv. și pop.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o ~ fără caracter.)

secătu s. v. CURĂTURĂ. USCĂTURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

secătúră, secătúri, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde pește). 2. (înv. și reg.) loc într-o pădure defrișat și folosit ca pășune sau ca ogor; curătură, seci. 3. (înv.) spațiu liber, loc gol. 4. (înv.) porțiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (înv.) plantă sau parte a unei plante care și-a pierdut seva, germenele de viață; uscătură. 6. (reg.) boală a oilor care se manifestă prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorbă, afirmație etc. fără valoare, fără importanță, fără sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoană lipsită de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapă, oșiștie, zdreanță, sichimea, marțafoi, pramatie, pușlama.

săcătúră, săcături, (secătură), s.n. – 1. Loc secat. 2. Teren defrișat; curătură. ♦ Toponim frecvent în Chioar (mențiuni documentare: 1773 – Frâncenii Boiului, 1714 – Ciocotiș, 1720 – Măgureni, 1770 – Fânațe, Curtuiușu Mic) care indică un teren secătuit, ce nu mai poate fi folosit pentru agricultură. Când parcelele de teren erau folosite până la epuizare, ele deveneau pășune, imaș. Alternarea țarinii cu pășunea are ca sop îngrășarea pământului (Șainelic, 1986: 26). Top. atestat și în Maramureșul istoric (v. Bârlea, 1924). – Var. a lui secătură (< seca + suf. -ătură) (Scriban, DEX, MDA).

săcătúră, -i, s.n. – Toponim frecvent în Chioar (mențiuni documentare: 1773-Frâncenii Boiului, 1714-Ciocotiș, 1720-Măgureni, 1770-Fânațe, Curtuiușu Mic) care indică un teren secătuit, ce nu mai poate fi folosit pentru agricultură. Când parcelele de teren erau folosite până la epuizare, ele deveneau pășune, imaș. Alternarea țarinii cu pășunea are ca sop îngrășarea pământului (Șainelic 1986: 26). – Din seca, dial. săca + -tură.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

secătură, secături s. f. individ lipsit de caracter

Intrare: secătură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secătu
  • secătura
plural
  • secături
  • secăturile
genitiv-dativ singular
  • secături
  • secăturii
plural
  • secături
  • secăturilor
vocativ singular
  • secătu
  • secăturo
plural
  • secăturilor
săcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcătură
  • săcătura
plural
  • săcături
  • săcăturile
genitiv-dativ singular
  • săcături
  • săcăturii
plural
  • săcături
  • săcăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secătu, secăturisubstantiv feminin

  • 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un om care în loc să fie pe front, ori măcar altfel util țării, își petrece timpul la mesele de cărți, în tovărășia unei «secături» cum e Camil, nu poate să fie decît o secătură de aceeași speță. C. PETRESCU, Î. II 67. DLRLC
    • format_quote Voi gîrboviților! Secăturilor! Faceți numai gilceavă și bucluc. CONTEMPORANUL, IV 506. DLRLC
  • 2. (la) plural Lucruri lipsite de valoare, de importanță; fleacuri; mofturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote C-o să mă apuc acuși să citesc toate secăturile, că altă grijă n-am. VLAHUȚĂ, O. A. 85. DLRLC
    • format_quote Fabula nu sufere secătură și umplutură: ea cere, pe lîngă talent, o bonomie, un stil simplu. NEGRUZZI, S. I 336. DLRLC
    • format_quote Femeile nu mai visau decît diamanticale, stofe de mătase și alte secături de acestea. FILIMON, C. 202. DLRLC
etimologie:
  • Seca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.