opțiuni
  • info

13 definiții pentru secționa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECȚIONA, secționez, vb. I. Tranz. A face o tăietură, a împărți în secțiuni; a tăia, a divide. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sectionner.

SECȚIONA, secționez, vb. I. Tranz. A face o tăietură, a împărți în secțiuni; a tăia, a divide. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sectionner.

secționa vt [At: BARCIANU / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr sectionner] 1 A diviza în mai multe secțiuni (14) Si: a tăia, a fracționa. 2 (Spc) A tăia (imaginar) cu un plan transversal. 3 (Med; spc; c. i. organe, țesuturi, nervi etc.) A tăia (de obicei transversal). 4 (Rar; c. i. orașe mari) A împărți în sectoare (8).

SECȚIONA, secționez, vb. I. Tranz. A face o secțiune, a tăia, a divide prin secțiuni. Galerii de sute de metri secționează profilul încrustat al muntelui. BOGZA, Ț. 10.

SECȚIONA vb. I. tr., refl. A (se) împărți în fragmente, a (se) tăia, a (se) divide. [Pron. -ți-o-. / < fr. sectionner].

SECȚIONA vb. tr. a împărți în fragmente, a tăia, a divide. (< fr. sectioner)

A SECȚIONA ~ez tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în secțiuni. 2) A despica printr-o secțiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. sectionner

secționà v. a divide în secțiuni.

*secționéz v. tr. (fr. sectionner, d. section, secțiune). Despart în sectoare: a secționa o comună.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

secționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. secționez, 3 secționează; conj. prez. 1 sg. să secționez, 3 să secționeze

secționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 secționează

secționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. secționez, 3 sg. și pl. secționează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECȚIONA vb. v. împărți.

SECȚIONA vb. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, îmbucătăți, a împărți, a scinda, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.)

Intrare: secționa
  • silabație: sec-ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secționa
  • secționare
  • secționat
  • secționatu‑
  • secționând
  • secționându‑
 singular plural
  • secționează
  • secționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secționez
 (să)
  • secționez
  • secționam
  • secționai
  • secționasem
a II-a (tu)
  • secționezi
 (să)
  • secționezi
  • secționai
  • secționași
  • secționaseși
a III-a (el, ea)
  • secționează
 (să)
  • secționeze
  • secționa
  • secționă
  • secționase
plural I (noi)
  • secționăm
 (să)
  • secționăm
  • secționam
  • secționarăm
  • secționaserăm
  • secționasem
a II-a (voi)
  • secționați
 (să)
  • secționați
  • secționați
  • secționarăți
  • secționaserăți
  • secționaseți
a III-a (ei, ele)
  • secționează
 (să)
  • secționeze
  • secționau
  • secționară
  • secționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secționa, secționezverb

  • 1. A face o tăietură, a împărți în secțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: divide tăia împărți
    • format_quote Galerii de sute de metri secționează profilul încrustat al muntelui. BOGZA, Ț. 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.