12 definiții pentru scuturătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură.

SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură.

scuturătu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: scutura + -ătură] 1 Ceea ce cade în urma scuturării (1). 2 (Reg; îs) ~ de făină Pospai (1). 3 (Reg; spc) Resturi de lână, scame care cad de la dărăcit. 4 (Rar) Ploaie de vară ușoară și de scurtă durată Si: (reg) scutureală (1). 5-9 Scuturare (5, 10, 14-16). 10 (Rar; fig) Ieșire, printr-un efort (deosebit) de voință, de concentrare etc., de sub influența unei anumite stări sufletești, fizice, fiziologice etc. care apasă, incomodează etc. 11 Scuturare (1) a pomilor fructiferi (în scopul recoltării fructelor) Si: (reg) scuturiș (2), scutureală (4). 12 (Pex; ccr) Fructe scuturate2 (6) de vânt sau recoltate prin scuturare (1) Si: (reg) scutureală (5). 13 (Pop) Flori scuturate2 (6). 14 (Pop; șîs ~ de fân) Fân care rămâne în iesle, pe fundul carului etc. 15 (Îvr) Cutremur (2). 16 (Reg; îs) ~ de friguri Acces (de friguri) Si: frison.

SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgîlțîire. Cu o scuturătură zvîrli din spate cojocul pe o laiță. SADOVEANU, P. S. 39. Mătușa Ruxandra s-a mișcat din cotlonul ei... slobozindu-și cobăile care-au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit... scuturături de aripi. C. PETRESCU, R. DR. 49. ♦ Zdruncinare. Din scuturătura galopului, soldații simțeau cum le joacă în pîntece apa călduță, cu gust sălciu, băută din fugă. CAMILAR, N. I 231. 2. Scuturatul pomilor de fructe, flori, frunze. Toamna culegea mere rămase din scuturătură. CĂLINESCU, E. 76. ♦ Fig. Ploaie ușoară și scurtă de vară. Dacă se-ntorc nourii de ploaie din răsărit, apoi n-aduc numai o scuturătură de șagă... ca aceea care a trecut, ci ploaia se pune cu temei pînă mîni pe la amiază. SADOVEANU, O. A. II 235.

scuturătură f. 1. efectul scuturării: comoțiune, tremurătură; 2. floare de fân din iesle.

scuturătúră f., pl. ĭ.. Acțiunea de a scutura odată. Ceĭa ce s’a scuturat, ce a căzut din scuturare: scuturătură de păring. Iron. Bătăĭe: ĭ-a tras o scuturătură la poliție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scuturătu s. f., g.-d. art. scuturăturii; pl. scuturături

scuturătu s. f., g.-d. art. scuturăturii; pl. scuturături

scuturătúră s. f., g.-d. art. scuturătúrii; pl. scuturătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCUTURĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură. 4. fior, (rar) scutur. (O ~ de frig.) 5. v. frisoane. 6. v. dereticare.

SCUTURĂTÚRĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, cutremur, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, seism, zguduială, zguduire, zguduitură.

SCUTURĂTU s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. clătinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, (Mold.) zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.) 4. fior, (rar) scutur. (O ~ de frig.) 5. (MED.) friguri (pl.), frisoane (pl.), tremur, tremurătură, tremurici, (rar) scutur. (L-a lăsat ~.) 6. curățenie, dereticare, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (A făcut o ~ radicală prin casă.)

scuturătu s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. CUTREMUR. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ. SEISM. ZGUDUIALĂ. ZGUDUIRE. ZGUDUITURĂ.

Intrare: scuturătură
scuturătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuturătu
  • scuturătura
plural
  • scuturături
  • scuturăturile
genitiv-dativ singular
  • scuturături
  • scuturăturii
plural
  • scuturături
  • scuturăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scuturătu, scuturăturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) scutura. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Mișcare bruscă și repetată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu o scuturătură zvîrli din spate cojocul pe o laiță. SADOVEANU, P. S. 39. DLRLC
      • format_quote Mătușa Ruxandra s-a mișcat din cotlonul ei... slobozindu-și cobăile care-au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit... scuturături de aripi. C. PETRESCU, R. DR. 49. DLRLC
      • format_quote Din scuturătura galopului, soldații simțeau cum le joacă în pîntece apa călduță, cu gust sălciu, băută din fugă. CAMILAR, N. I 231. DLRLC
    • 1.2. Curățenie, dereticare. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scuturat
      • format_quote Toamna culegea mere rămase din scuturătură. CĂLINESCU, E. 76. DLRLC
      • 1.3.1. figurat Ploaie ușoară și scurtă de vară. DLRLC
        • format_quote Dacă se-ntorc nourii de ploaie din răsărit, apoi n-aduc numai o scuturătură de șagă... ca aceea care a trecut, ci ploaia se pune cu temei pînă mîni pe la amiază. SADOVEANU, O. A. II 235. DLRLC
etimologie:
  • Scutura + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.