9 definiții pentru scrobit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCROBÍT2, -Ă, scrobiți, -te, adj. (Despre rufe, fire sau produse textile) Care a fost supus operației de apretare; apretat. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) îngâmfat; rigid, pretențios, scorțos. – V. scrobi.

scrobit2, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iți, ~e / E: scrobi] 1 (D. fire sau produse textile, d. articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte) Care a devenit rigid, aspru, lucios prin scufundare în scrobeală (2) Si: apretat, tare, (rar) sclivisit. 2 (Fig; dep; d. oameni) Îngâmfat. 3 (Dep; d. oameni și manifestările lor) Care este lipsit de maleabilitate Si: rigid, distant, scorțos. 4 (Reg; d. zăpadă) Care a prins la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) scrobos1, scrombăit . 5 (Reg; d. rufe) Care s-a întărit din cauza gerului. 6 (Reg; d. plante, mai ales d. cereale, paie etc.) Scorojit (1).

SCROBÍT2, -Ă, scrobiți, -te, adj. (Despre rufe, fire sau produse textile) Care a fost supus operației de apretare; apretat. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Îngâmfat; rigid, pretențios, scorțos. – V. scrobi.

SCROBÍT2, -Ă, scrobiți, -te, adj. 1. (Despre rufe sau alte obiecte de îmbrăcăminte) Întărit, apretat cu scrobeală. Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca... în fuste scrobite. GALACTION, O. I 133. Emfatice și sfidătoare, ca trei ochi limpezi și plini de soare, luceau cele trei diamante pe cămașa scrobită a parazitului. ANGHEL, PR. 47. Alții, cu cămașă scrobită, guler călcat și legătoare de mătase la gît. SLAVICI, O. I 332. Ei... se îmbrăcaseră nemțește; purtau mai toți frac cafeniu... cravată liliachie și guler scrobit băț, nalt peste urechi. GHICA, S. 259. 2. Fig. (Despre oameni și felul lor de a se purta) Lipsit de naturalețe, îngîmfat, rigid; pretențios. (Adverbial) Cînd juca în fața publicului, juca din cale-afară de scrobit, tocmai pentru că ținea să facă impresie deosebită și punea accente false. CAMIL PETRESCU, O. II 125.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCROBÍT adj. v. apretat.

SCROBÍT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, rigid, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

scrobit adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. RIGID. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

SCROBIT adj. apretat, tare. (Guler ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scrobit, -ă, scrobiți, -te s. m., s. f., adj. (individ) distant, rigid și prețios

Intrare: scrobit (adj.)
scrobit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrobit
  • scrobitul
  • scrobitu‑
  • scrobi
  • scrobita
plural
  • scrobiți
  • scrobiții
  • scrobite
  • scrobitele
genitiv-dativ singular
  • scrobit
  • scrobitului
  • scrobite
  • scrobitei
plural
  • scrobiți
  • scrobiților
  • scrobite
  • scrobitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scrobit (adj.)

  • 1. (Despre rufe, fire sau produse textile) Care a fost supus operației de apretare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: apretat tare (adj.) 4 exemple
    exemple
    • Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca... în fuste scrobite. GALACTION, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Emfatice și sfidătoare, ca trei ochi limpezi și plini de soare, luceau cele trei diamante pe cămașa scrobită a parazitului. ANGHEL, PR. 47.
      surse: DLRLC
    • Alții, cu cămașă scrobită, guler călcat și legătoare de mătase la gît. SLAVICI, O. I 332.
      surse: DLRLC
    • Ei... se îmbrăcaseră nemțește; purtau mai toți frac cafeniu... cravată liliachie și guler scrobit băț, nalt peste urechi. GHICA, S. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scrobi
    surse: DEX '09 DEX '98