27 de definiții pentru scriptură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris1 (2). – Din lat. scriptura.

scriptu sf [At: COD. VOR. 102/4 / V: (reg) sclip~, (îvr) ~to, ~păt~, scrâp~, screp~ / Pl: ~ri și (rar) ~re / E: lat scriptura] 1 (Înv) Scriere (2-3). 2 (Ccr) Semn scris2 sau tipărit (1). 3 (Rar; îs) ~ de mână Manuscris. 4 (Îe) A arăta cu (sau a pune în) ~ A scrie (1). 5 (Înv) Inscripție. 6 (Înv) Însemnare. 7 (Înv) Scrisoare (26). 8 (Înv) Act (doveditor). 9-11 (Înv) Scriere (6, 11-12). 12 (Înv; pex) Conținut al unei scrieri (1). 13 (Îvr) Contabilitate (3). 14 (Spc; sens curent; adesea lpl cu valoare de singular șîs sfânta ~, înv, ~ra sfântă) Carte sacră a mozaismului și a creștinismului alcătuită din Vechiul Testament și Noul Testament, cel din urmă fiind recunoscut numai de creștini Si: biblie, (îvr) scripta sfântă. 15 (Pex) Preceptele, legile etc. propovăduite de scriptură (13) sau de religia creștină. 16 (Înv; îs) ~ra cea veche sau vechea ~ Vechiul Testament. 17 (Înv; îs) ~ra cea nouă Noul Testament. 18 (Îlav) A treia zi după ~ri Prea târziu. 19 (Înv) Înțelesul strict al unui text Si: precept. 20 (Rar) Principiu. 21 (Înv; lpl) Scriere (14). corectat(ă)

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris1 (2). – Din lat. scriptura.

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Fel de a scrie, scris, caligrafie. Îl întîlnim... în josul uricelor pe care le compune și pe care le iscălește într-o frumoasă și ceteață scriptură. IORGA, L. I 132. Scriptura [lui Eminescu] este excesiv de îngrijită, pare că s-ar fi temut ca nu cumva din vreo aruncătură mai liberă a condeiului să iasă bănuiala că mintea i-ar mai fi cîtuși de puțin nestăpînită. CARAGIALE, N. S. 24. 2. Ceea ce este scris; însemnare, inscripție, text. Ce sînt scripturile astea de pe copaci? GALACTION, O. i 210. ◊ Fig. Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri și, legînd frazele lor de argint, desfășurară încă o dată pămîntului scriptura lor cea fără tîlc. GALACTION, O. I 286. 3. Scriere, lucrare (literară, științifică); p. ext. conținutul ei. Cînd privesc zilele de aur a scripturilor romîne, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine. EMINESCU, O. I 31. Vă voi învăța scripturile filozofilor vechi care vă va aduce multă plăcere. DRĂGHICI, R. 197. ♦ (De obicei determinat prin «sfînta») Scriere bisericească cuprinzînd Vechiul și Noul Testament; Biblia. Am fost la sfînta învățătură. Ș-am învățat carte din scriptură. SEVASTOS, N. 105. Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesniși dinioare cu cuvinte din scriptură. CREANGĂ, P. 33. Adă-ți aminte de zisa scripturei și iartă greșiților tăi! NEGRUZZI, S. I 140.

SCRIPTURĂ ~i f. înv. v. SCRIERE.Sfânta ~ scriere bisericească care cuprinde Vechiul și Noul Testament; Biblie. [G.-D. scripturii] /<lat. scriptura

scriptură f. 1. scriere: zilele de aur a [!] scripturelor române EM.; 2. sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament.

scriptúră f., pl. ĭ (lat. scriptura). Scriere, carte. Sfînta Scriptură, Biblia, Vechiu și Nou Testament.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scriptu (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

scriptu (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

Scriptu (Biblia) s. propriu f., g.-d. Scripturii

scriptu s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

Scriptu (scrierea de bază a creștinismului) s. pr. f.

Scriptura v. Sfânta Scriptu

!Sfânta Scriptură/Scriptura (Biblia) s. propriu f. art., neart. Scriptu (în ~), g.-d. art. Sfintei Scripturi/Scripturii

Sfânta Scriptu s. propriu f., g.-d. Sfintei Scripturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCRIPTU s. v. consemnare, epistolă, epistolie, indicație, inscripție, înregistrare, lucrare, menționare, operă, ortografie, precizare, prescripție, prevedere, scriere, scris, scrisoare, specificare, text.

SCRIPTU s. (BIS.) biblie, sfânta scriptură.

scriptu s. v. CONSEMNARE. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. INDICAȚIE. INSCRIPȚIE. ÎNREGISTRARE. LUCRARE. MENȚIONARE. OPERĂ. ORTOGRAFIE. PRECIZARE. PRESCRIPȚIE. PREVEDERE. SCRIERE. SCRIS. SCRISOARE. SPECIFICARE. TEXT.

SCRIPTU s. (BIS.) biblie, sfînta scriptură.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scriptură (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scrittura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SFÂNTA SCRIPTURĂ, denumire dată „Bibliei” în scrierile religioase.

Intrare: scriptură
scriptură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scriptu
  • scriptura
plural
  • scripturi
  • scripturile
genitiv-dativ singular
  • scripturi
  • scripturii
plural
  • scripturi
  • scripturilor
vocativ singular
plural
scliptură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scliptu
  • scliptura
plural
  • sclipturi
  • sclipturile
genitiv-dativ singular
  • sclipturi
  • sclipturii
plural
  • sclipturi
  • sclipturilor
vocativ singular
plural
screptură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • screptu
  • screptura
plural
  • screpturi
  • screpturile
genitiv-dativ singular
  • screpturi
  • screpturii
plural
  • screpturi
  • screpturilor
vocativ singular
plural
scripătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scripătu
  • scripătura
plural
  • scripături
  • scripăturile
genitiv-dativ singular
  • scripături
  • scripăturii
plural
  • scripături
  • scripăturilor
vocativ singular
plural
scriptoră substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scripto
  • scriptora
plural
  • scriptori
  • scriptorile
genitiv-dativ singular
  • scriptori
  • scriptorii
plural
  • scriptori
  • scriptorilor
vocativ singular
plural
scrâptură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâptu
  • scrâptura
plural
  • scrâpturi
  • scrâpturile
genitiv-dativ singular
  • scrâpturi
  • scrâpturii
plural
  • scrâpturi
  • scrâpturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scriptu, scripturisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament. DEX '09 DEX '98
    sinonime: Biblie
    • format_quote Am fost la sfînta învățătură. Ș-am învățat carte din scriptură. SEVASTOS, N. 105. DLRLC
    • format_quote Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesniși dinioare cu cuvinte din scriptură. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
    • format_quote Adă-ți aminte de zisa scripturei și iartă greșiților tăi! NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
    • comentariu Pentru acest sens se folosește substantivul propriu Sfânta Scriptură. DOOM 2
      sinonime: Biblie
  • 2. învechit Operă literară, științifică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd privesc zilele de aur a scripturilor romîne, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine. EMINESCU, O. I 31. DLRLC
    • format_quote Vă voi învăța scripturile filozofilor vechi care vă va aduce multă plăcere. DRĂGHICI, R. 197. DLRLC
  • 3. învechit Însemnare, consemnare, relatare scrisă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce sînt scripturile astea de pe copaci? GALACTION, O. i 210. DLRLC
    • format_quote figurat Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri și, legînd frazele lor de argint, desfășurară încă o dată pămîntului scriptura lor cea fără tîlc. GALACTION, O. I 286. DLRLC
  • 4. învechit Fel de a scrie; scris. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl întîlnim... în josul uricelor pe care le compune și pe care le iscălește într-o frumoasă și ceteață scriptură. IORGA, L. I 132. DLRLC
    • format_quote Scriptura [lui Eminescu] este excesiv de îngrijită, pare că s-ar fi temut ca nu cumva din vreo aruncătură mai liberă a condeiului să iasă bănuiala că mintea i-ar mai fi cîtuși de puțin nestăpînită. CARAGIALE, N. S. 24. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.