19 definiții pentru scripire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCLIPI, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – Cf. clipi.

SCLIPI, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – Cf. clipi.

sclipi vi [At: MOXA, 403 / V: (înv) scri~, (reg) ~pți, ~lănchi / Pzi: ~pesc / E: s- + clipi] 1 A produce o lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Si: a licări, a luci, a scânteia (3), a scăpăra1 (14), (reg) a sclipui1. 2 (Și prin lărgirea sensului) A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a scăpăra (15), a străluci. 3 (D. ochi, privire) A avea o strălucire deosebită care trădează un sentiment puternic Si: a licări, a luci, (rar) a sticli. 4 (D. oameni) A avea o privire strălucitoare, vie, care trădează un sentiment puternic, a privi pătrunzător Si: a scânteia (5), a scăpăra1 (20), a străluci. 5 (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) ochii după cineva (sau după ceva) A dori foarte mult pe cineva (sau ceva). 6 (D. manifestări ale oamenilor, d. stări sufletești, însușiri) A se exterioriza cu putere (și pentru scurt timp) în ochi, în privire. 7 (Pop; d. oameni, de obicei cu determinarea „din ochi”) A clipi (din ochi).

SCLIPI, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare); a scînteia, a străluci. Acum, alb în soare, sclipește pietrișul, Iar Crișul În matca lui leneș se-ntinde, se-ndoaie. BENIUC, A. R. 27. În vale cătră marginea păduricii, sclipea un rîmnic întins în lumina dimineții. SADOVEANU, O. I 35. Sclipind departe, prin frunziș, O stea smerită și albastră Stă singuratică, pieziș, Deasupra noastră. TOPÎRCEANU, P. 244. ◊ (În propoziții atributive introduse prin conjuncția «de» sau urmat de determinări introduse prin prep. «de», exprimînd ideea de superlativ) Sclipește de curățenie.Căruța era împodobită cu pietre nestimate de sclipeau în fața soarelui ca cine știe ce lucru mare. ISPIRESCU, L. 38. ◊ (Poetic) Pe fața apei sclipesc, ici, sfărmături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. GÎRLEANU, L. 16. Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre ochi) A scînteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. Ochii lui se uscau de ardoare și sclipeau cu o bolnavă dorință. EMINESCU, N. 75. Erau grozav de mulți bani, și ochii lor sclipeau în vederea lor. SLAVICI, O. I 356. ◊ (Întărit prin «în cap») Îi sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. – Variantă: scripi (BUDAI-DELEANU, la CADE) vb. IV.

A SCLIPI ~esc intranz. 1) (despre aștri și despre alte surse de lumină) A se vedea luminând. 2) (despre lucruri) A luci, reflectând emanația unei surse de lumină; a scânteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curățeniei); a străluci; a luci. Mobila ~ește. 4) fig. (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a sticli; a scânteia; a luci. /v. a clipi

sclipì v. 1. a luci pentru o clipă; 2. a clipi din ochi. [V. clipì].

sclipésc v. intr. (d. clipesc). Strălucesc cu o lumină vie și tremurătoare (ca luceferiĭ, diamantele, zăpada, fluturiĭ de metal ș.a.). A fi curat: rufele sclipesc de albeață. A-țĭ sclipi ochiĭ (de bucurie), a-țĭ scînteĭa ochiĭ, a-ĭ deschide maĭ tare (de bucurie). – Vechĭ și scripesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sclipi (a ~) (a luci, a scânteia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipesc, imperf. 3 sg. sclipea; conj. prez. 3 să sclipească

sclipi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sclipesc, imperf. 3 sg. sclipea; conj. prez. 3 sg. și pl. sclipească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCLIPI vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. v. pâlpâi. 4. v. lumina. 5. v. străluci. 6. a luci, a scânteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)

SCLIPI vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. a licări, a pîlpîi, a tremura, a vibra. (Flacăra lumînării ~.) 4. a lumina, a scînteia, a străluci. (Candelabre ~ în salon.) 5. a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sticli, a străluci. (Ochii îi ~.) 6. a luci, a scînteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sclipi (-pesc, -it), vb. – A luci, a străluci, a scînteia, a licări. Gr. sau mgr. στίλβω, aorist ἔστιλψα „a luci”, prin intermediul unui rezultat *stlipi; prin schimbarea stl, < scl, cf. scîlcia. Legătura cu sl. klepati „a închide”, cf. clipi (Cihac, II, 331; Tiktin; Candrea) este improbabilă. Este dubletul lui sclivisi, vb. (a lustrui; a se găti), din ngr. στίλβω, aorist στιλβήσω „a lustrui” (Cihac, I, 697; Gáldi 249; Graur, BL, IV, 114), der. scliviseală, s. f. (lustruială, șlefuire), și sclivisitoare, s. f. (lustruitoare); și a lui sclifosi, vb. refl. (a se spilcui, a se găti; a se smiorcăi), din ngr. στιλβώνω, aorist στιλβώσω (Gáldi 249; legătura cu gr. ϰλαίω, aorist ἔϰλαψα „a plînge”, sugerată de Cihac, II, 696 și Geheeb 34 nu este probabilă), der. sclifoseală, s. f. (moft, capriciu). Der. sclipeală, s. f. (strălucire); sclipeț (var. Maram. *sclipet), s. m. (scrîntitoare, Potentilla tormentilla), sclipiș, s. n. (licăr, fulger); sclipicios (var. sclipitor), adj. (care sclipește); sclipitură, s. f. (lucire).

Intrare: scripire
scripire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scripire
  • scripirea
plural
  • scripiri
  • scripirile
genitiv-dativ singular
  • scripiri
  • scripirii
plural
  • scripiri
  • scripirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sclipi, sclipescverb

  • 1. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acum, alb în soare, sclipește pietrișul, Iar Crișul În matca lui leneș se-ntinde, se-ndoaie. BENIUC, A. R. 27. DLRLC
    • format_quote În vale cătră marginea păduricii, sclipea un rîmnic întins în lumina dimineții. SADOVEANU, O. I 35. DLRLC
    • format_quote Sclipind departe, prin frunziș, O stea smerită și albastră Stă singuratică, pieziș, Deasupra noastră. TOPÎRCEANU, P. 244. DLRLC
    • format_quote poetic Pe fața apei sclipesc, ici, sfărmături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. GÎRLEANU, L. 16. DLRLC
    • format_quote poetic Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare. EMINESCU, O. I 43. DLRLC
    • 1.1. În propoziții atributive introduse prin conjuncția «de» sau urmat de determinări introduse prin prepoziția «de», exprimă ideea de superlativ. DLRLC
      • format_quote Sclipește de curățenie. DLRLC
      • format_quote Căruța era împodobită cu pietre nestimate de sclipeau în fața soarelui ca cine știe ce lucru mare. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • 1.2. (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ochii lui se uscau de ardoare și sclipeau cu o bolnavă dorință. EMINESCU, N. 75. DLRLC
      • format_quote Erau grozav de mulți bani, și ochii lor sclipeau în vederea lor. SLAVICI, O. I 356. DLRLC
      • format_quote Îi sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
etimologie:
  • cf. clipi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.