12 definiții pentru scradă șcradă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scra1 sf [At: CADE / V: scardie, șc~ / E: nct] 1-2 Planta Cares pilosa și Festuca drymeia care crește la munte, prin pârâuri și prin locuri umbroase, și care servește drept hrană animalelor în sezonul rece, rămânând verde tot timpul anului.

SCRÁDĂ s. f. Un fel de iarbă care crește la munte, prin păduri și în locuri umbroase, și care, menținîndu-se verde, servește iarna ca hrană oilor și caprelor. – Variantă: șcrádă (ȘEZ. XV 130) s. f.

SCRÁDĂ s. f. Un fel de iarbă care crește la munte, prin păduri și în locuri umbroase și care, menținându-se verde și în timpul iernii, servește ca hrană oilor și caprelor (Carex pilosa).

scrádă f., pl. e orĭ ăzĭ. Ban. Maram. Mold. Un fel de ĭarbă înaltă care crește pin văile munților și care place oilor.

scardie sf vz scradă1[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz scredă1 LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scrádă s.f. (reg.) plantă care crește la munte, prin păduri și locuri umbroase, care se menține verde iarna și care servește ca hrană animalelor.

scrádă, scrade, (scriadă), s.f. – (bot.) Plantă care crește la munte, prin păduri și locuri umbroase, care se menține verde și iarna și care servește ca hrană animalelor. Iarba pe care oile o pasc iarna (Papahagi, 1925; Ieud). Șovar, rogoz (Carex pilosa): „(…) toamna târziu, înainte de căzutul zăpezii, [oile] erau aduse la jir și scroadă (= iarba mare din pădure pe care zăpada o prinde verde)” (Mirescu, 2006: 49). ♦ (top.) Scradea, deal, pădure în Bârsana și Slătioara (Vișovan, 2005). (Banat., Maram., Mold.). – Et. nec. (MDA).

scrádă, -e, (scriadă), s.f. – (bot.) Iarba pe care oile o pasc iarna (Papahagi 1925; Ieud). Șovar, rogoz (Carex pilosa Scop): „(…) toamna târziu, înainte de căzutul zăpezii, (oile) erau aduse la jir și scoadă (iarba mare din pădure pe care zăpada o prinde verde)” (Mirescu 2006: 49). – Et. nec. (MDA).

Intrare: scradă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scra
  • scrada
plural
genitiv-dativ singular
  • scrade
  • scradei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șcra
  • șcrada
plural
genitiv-dativ singular
  • șcrade
  • șcradei
plural
vocativ singular
plural

scradă șcradă

  • 1. Un fel de iarbă care crește la munte, prin păduri și în locuri umbroase și care, menținându-se verde și în timpul iernii, servește ca hrană oilor și caprelor (Carex pilosa).
    surse: DLRLC DLRM

etimologie: