scrânciob sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ov (Pl: scrânciovuri și scrănciove), (reg) scrânci (Pl: scrânciuri), ~ib (Pl: scrâncibi sm și scrânciburi sn) smn, ~in, ~iub (Pl: scrânciubi sm și scrânciube sn) smn, ~nceb (Pl: scrâncebi) sm, ~ncep (Pl: scrâncipe), ~ncev (Pl: scrânceve), ~njub (Pl: scrânjubi) sm, scâ~, scârci, scârciob, scârciom, scârcion, scârciov, scârcium, sclinciob, sclânciob, zgârcium, (îvr) ~âmc~, scrin~, scrincium, ~on / A și: (reg) scrânciob / Pl: ~uri și (pop) ~e, ~oabe / E: slv съкрѧтити] 1 (Șîs ~ mare) Construcție prevăzută cu un dispozitiv care balansează sau învârtește (în plan orizontal sau vertical) mai multe leagăne sau bănci (dispuse în cerc sau suprapuse) fixate pe același schelet, servind ca mijloc de distracție (la horă, șezători, târguri, serbări populare etc.) Si: (reg) leagăn, dulap, scârțimuș, zdrâncă. 2 (Reg; îe) A ști ~ul cuiva A cunoaște șiretlicul cuiva. 3 (Reg; șîs ~ mic, ~ între stâlpi) Leagăn (în care se balansează cineva). 4 Scândură lungă, cu mijlocul sprijinit pe un suport fix astfel încât pe capetele rămase libere pentru a se deplasa, alternativ, în sus și în jos, să se așeze două persoane pentru a se legăna Si: (reg) huiț. 5 (Îs) Lucru ~ Situație nesigură, neclară, complicată.

SCRẤNCIOB, scrâncioburi, s. n. 1. Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție; dulap. 2. Scândură sprijinită la mijloc pe un suport (gros), pe ale cărei capete se așază^[1] două persoane, pentru a se legăna. [Pl. și: scrâncioabe] – Et. nec. corectată

scrânciob n. Mold. dulap, leagăn învârtitor de Paști: în scrânciobul din culme se dau flăcăi și fete AL. [Cf. pol. SKRÊȚAȚ, a suci, a învârti: scrânciob însemnează lit. vârtej, învârtecuș]. V. scârcium.

scânciob sn vz scrânciob

scârci³ sn vz scrânciob

scârciob sn vz scrânciob

scârciom sn vz scrânciob

scârcion sn vz scrânciob

scârciov sn vz scrânciob

scârcium sn vz scrânciob

sclânciob sn vz scrânciob

sclinciob sn vz scrânciob

scrâmciob sn vz scrânciob

scrânceb sn vz scrânciob

scrâncep sn vz scrânciob

scrâncev sn vz scrânciob

scrânci sn vz scrânciob

scrâncib sn vz scrânciob

scrâncin sn vz scrânciob

scrâncion sn vz scrânciob

scrânciov sn vz scrânciob

scrânciub sn vz scrânciob

scrânjub sm vz scrânciob

scrinciob sn vz scrânciob

scrincium sn vz scrânciob

SCÎ́RCIUM, scîrciume, s. n. (Regional) Scrînciob, leagăn. Mă agăț de frînghii și-mi dau drumul. Mă legăn în clopotniță, parcă m-aș da în scîrcium. STANCU, D. 323. Aidi în scîrcium să ne dăm. PĂSCULESCU, L. P. 82.

SCẤRCIUM, scârciume, s. n. (Reg.) Scrânciob, leagăn. – Comp. scrânciob.

scârcium n. Olt. leagăn, dulap. V. scrânciob.

scî́rciom, -ov, -um V. scrîncĭov.

scrîncióv n., pl. e și urĭ (înrudit cu scrîntesc, adică „învîrtesc”). Est. Leagăn. O roată mare de maĭ mulțĭ metrĭ care e fixată într’o osie orizontală și are mai multe legene în care se pun 2-3 inșĭ și care se învîrtește (E foarte întrebuințată la sărbările populare la tară și la marginea orașelor, mai ales la Paște). A te da în scrînciov, a te învîrti în scrînciov. – Și scîncĭob (Mold. Munt.), scîrcĭum (rest), scîrcĭom și scîrcĭov (Trans. Jiu), sclĭncĭob (Bihor. Șez. 37,131), scîrțimúș (Giurgiu), apoĭ dulap (Munt.) și zdrincă (Trans.).

scrấnciob s. n., pl. scrấncioburi

scrânciob, -be.

SCRÂNCIOB s. dulap, leagăn, (înv. și reg.) scârcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vârtej, (Ban.) vârtiloi, (prin Transilv.) zdrâncă. (S-a dat în ~ la moși.)

SCÂRCIUM s. v. dulap, leagăn, scrânciob.

scîrcium s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÎNCIOB.

SCRÎNCIOB s. dulap, leagăn, (înv. și reg.) scîrcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vîrtej, (Ban.) vîrtiloi, (prin Transilv.) zdrîncă. (S-a dat în ~ la moși.)