4 definiții pentru scopci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOPCÍ, scopcesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A fugi, a goni, a galopa. Le-ți vedea acuși venind Pe un cal negru scopcind. MARIAN, NU. 459. Am un căluț negru ca corbul: Pe unde scopcește, Urma nu i se găsește, Iar pe unde paște, Urma i se cunoaște (Purecele). GOROVEI, C. 310.

SCOPCÍ, scopcesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A fugi, a goni, a galopa.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOPCÍ vb. v. alerga, fugi, galopa, goni.

scopci vb. v. ALERGA. FUGI. GALOPA. GONI.

Intrare: scopci
verb (V406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scopci
  • scopcire
  • scopcit
  • scopcitu‑
  • scopcind
  • scopcindu‑
singular plural
  • scopcește
  • scopciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scopcesc
(să)
  • scopcesc
  • scopceam
  • scopcii
  • scopcisem
a II-a (tu)
  • scopcești
(să)
  • scopcești
  • scopceai
  • scopciși
  • scopciseși
a III-a (el, ea)
  • scopcește
(să)
  • scopcească
  • scopcea
  • scopci
  • scopcise
plural I (noi)
  • scopcim
(să)
  • scopcim
  • scopceam
  • scopcirăm
  • scopciserăm
  • scopcisem
a II-a (voi)
  • scopciți
(să)
  • scopciți
  • scopceați
  • scopcirăți
  • scopciserăți
  • scopciseți
a III-a (ei, ele)
  • scopcesc
(să)
  • scopcească
  • scopceau
  • scopci
  • scopciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)