SCIATICĂ s. f. Nevralgie sau nevrită a nervului sciatic, care se manifestă prin dureri în întreg membrul inferior pe care îl inervează. – Pronunțat: sci-a-.

SCIATICĂ s.f. Nevralgie manifestată prin dureri vii pe traiectul nervului sciatic. [Pron. sci-a-, gen. -cii. / < fr. sciatique].

SCIATICĂ f. Stare patologică constând dintr-o afecțiune a nervului sciatic, care se manifestă prin dureri în regiunea șalelor (cu iradieri în alte părți ale corpului). [G.-D. sciaticei] /<fr. sciatique

SCIATIC, -Ă, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (în sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, gambă și laba piciorului, inervând membrele inferioare. 2. Adj. Care ține de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatică. 3. S. f. Boală care se manifestă prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuată la mișcare, la care se mai pot adăuga tulburări motorii, vasculare și trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

sciatic, ~ă [At: CORNEA E. I, 77/31 / P: sci-a~ / V: (înv) ișia~, schia~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sciatique cf lat sciaticus, it sciatica, sciatico] 1 sf Boală care se manifestă printr-o durere vie pe traiectul nervului sciatic (2). 2 a (Îs) Nerv ~ Nerv care pornește din partea inferioară a măduvii spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului, inervând membrele inferioare. 3 a Care se referă la nervul sciatic (2). 4 a Provocat de nervul sciatic (2). 5 a Specific nervului sciatic (2).

șiatică sf vz sciatică

SCIATIC, -Ă, sciatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, gambă și laba piciorului, inervând membrele inferioare. 2. Adj. Care ține de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatică. 3. S. f. Boală care se manifestă prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuată la mișcare, la care se mai pot adăuga tulburări motorii, vasculare și trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

SCIATIC, -Ă I. adj. al șoldului, al osului ischion. ♦ nerv ~ = nerv care pornește din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului. II. s. f. nevralgie prin dureri pe traiectul nervului sciatic. (< fr. sciatique, lat. sciaticus)

* sciátic, -ă adj. (lat. sciáticus, d. vgr. ishiadikós, care vine d. ishiás, -adós, gută sciatică, din ishión, șold, maĭ ales locu în care intră femuru; ngr. shiátika, gută sciatică). Anat. Relativ la șold. S.f. Med. Reŭmatizm la șold.

sciatică (desp. sci-a-) s. f., g.-d. art. sciaticii; pl. sciatici

sciatică (sci-a-) s. f., g.-d. art. sciaticii; pl. sciatici

sciatică s. f. (sil. sci-a-), g.-d. art. sciaticii; pl. sciatici

sciatică (pr. sci; i-a), gen. sciaticii