11 definiții pentru schior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIÓR, -OÁRĂ, schiori, -oare, s. m. și f. Persoană care schiază, care practică schiul. [Pr.: schi-or] – Din fr. skieur.

SCHIÓR, -OÁRĂ, schiori, -oare, s. m. și f. Persoană care schiază, care practică schiul. [Pr.: schi-or] – Din fr. skieur.

SCHIÓR, -OÁRĂ, schiori, -oare, s. m. și f. Persoană care schiază, care practică sportul schiului. – Pronunțat: schi-or.

SCHIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. Cel care schiază, care practică schiul (2). [Pron. schi-or. / cf. fr. skieur].

SCHIÓR, -OÁRE s. m. f. cel care schiază, care practică schiul (2). (< fr. skieur)

SCHIÓR ~oáră ( ~óri, ~oáre ) m. și f. Persoană care practică schiul. Echipă de ~i. [Sil. schi-or] /<fr. skieur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schiór s. m., pl. schióri

schiór s. m., pl. schióri

schioáre (schi-oa-) s. f., g.-d. art. schioárei; pl. schioáre

schioáre s. f. (sil. schi-oa-), g.-d. art. schioárei; pl. schioáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

schior, schiori s. m. bețiv, alcoolic.

Intrare: schior
  • silabație: schi-oa-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schior
  • schiorul
  • schioru‑
plural
  • schiori
  • schiorii
genitiv-dativ singular
  • schior
  • schiorului
plural
  • schiori
  • schiorilor
vocativ singular
plural
  • silabație: schi-oa-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schior
  • schiorul
  • schioru‑
plural
  • schiori
  • schiorii
genitiv-dativ singular
  • schior
  • schiorului
plural
  • schiori
  • schiorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)